Step brothers [~BoyxBoy~]

Capitolul 29

                            'If we hug a little tighter, our hearts will be a little closer.'

Era Ajunul Crăciunului, iar momentan ne aflam încel mai mare super-market din Florida încercând să ne aprovizionăm pentru pregătirile de pe ultima sută de metri. Mama încă se stresa cu privire la prima masă din ziua Sfântă, în timp ce Eliza şi Will doreau cu ardoare să cumpere cât mai repede un pom de Crăciun. Era tradiţia lor, spuneau ei, să împodobească bradul în seara de Ajun. Mi se părea totuşi că lipsea ceva, şi probabil acel lucru era zăpada mult aşteptată de mulţi. Probabil că nu aveam să ne aşteptăm nici la câţiva fulgi de nea, darămite la ziduri întregi de omăt. Era neobişnuit pentru mine întrucât în vechiul meu oraş din Nevada frigul cumplit şi mormanele nesfârşite de zăpadă erau specifice iernii. Trebuia să privesc partea bună a lucrurilor însă — abia nu mai răceam atât de des şi nu trebuia să mă tem că aveam să mă trezesc cu vreun atac de bulgări pe neaşteptate.

Mama şi Will rămăseseră în urmă, în dreptul raionului cu băuturi, în timp ce noi restul ne plimbam ochii peste sortimentele de fursecuri şi prăjituri la cutie de pe rafturile din jurul nostru. Clary îşi umpluse deja căruciorul cu tot felul de decoraţiuni şi materiale pentru împachetarea cadourilor, în vreme ce căruciorul lui Collen era ocupat cu un singur lucru: Mike. Tipul se cocoţase în acesta, cerându-i lui Collen să-i facă vânt asemenea unei rachete spaţiale. Evident, Collen nu făcuse acest lucru ci doar îşi pusese cumpărăturile în poala acestuia, spre nemulţumirea băiatului.

Hades şi Eliza era în spatele meu, analizând nişte figurine în formă de reni din ciocolată. Trecuse o altă zi în care eu şi Hades ne-am tratat cu indiferenţă şi oarecum stânjeneală. După mica noastră escapadă din baie, lucrurile între noi degeneraseră într-o absurditate acerbă. Asta şi din cauza faptului că se trezise cu palma mea peste obrazul său stâng atunci când încercă să mă sărute din nou şi să-mi atingă partea intimă. Şocul provocat în urma loviturii ne luase pe amândoi prin surprindere şi tot ce putusem să fac la acel moment fusese să înghit în sec şi să ies din baie, închizându-mă în camera mea. Fusese o greşeală să mă las în voia atingerilor sale, mai ales când aveam toate motivele să-l dau dracului şi să mi-l scot odată din sistem. Şi totuşi, era mai greu decât aş fi crezut că va fi.

— Hades, mergem te rog la raionul cu jocuri video? Vocea fetiţei răsună din urechile mele şi m-am întors spre aceştia. Hades schiţă un mic zâmbet.

— Sigur, scumpo. Să mergem.

Eliza îl prinse cu blândeţe de mână şi trecuseră alene pe lângă mine, fără a privi vreo privire din partea celor doi. Era de aşteptat din partea lui Hades totuşi.

— Oh! Vreau şi eu la jocuri video! strigă Mike şi mi-am mutat privirea spre căruciorul celor doi. Băiatul se aplecă în faţă, arătând cu mâna spre cei doi fraţi ce înaintau printre rafturi. Collen! Mişcă-ţi fundul drăguţ după ei!

Pretenul meu îl privi cu scepticism, îşi rostogoli ochii şi împinse căruciorul după Hades şi Eliza. Am râs în sinea mea şi mi-am continuat drumul spre raionul de jucării. Plănuiam să-i iau ceva micuţei Eliza de Crăciun, deşi nu ştiam nici cum în totalitate dacă era genul păpuşilor Barbie sau a maşinilor de curse. Fata era o enigmă la fel de mare ca fratele său; probabil era o moştenire genetică.

Buricele degetelor mi s-au oprit în dreptul unui camion roşu, iar sprâncenele mi s-au apropiat într-o încruntătură strânsă. Imagini de când eram copil îmi apărură în spatele pleoapelor şi am clipit des, simţindu-mi gura cleioasă şi amară. Mi-am retras mâna şi am înghiţit în sec.

M-am îndepărtat de locul respectiv, dând de mama şi de Will cum se apropiau de mine avându-şi coşurile de cumpărături pline. După cum stătea treaba, cineva plănuia să petreacă pe cinste!