Anonimul

3.

~ Perspectiva lui Akame ~
Mă uit la băiatul cu păr castaniu, căruia i-am aflat mai devreme numele.. Haruo. Încerca să-și adune cărțile de pe jos. Niciunul nu ziceam nimic. Am început să îl ajut.
După câteva momente de tăcere i-am spus scurt :
Akame : Îmi pare rău că ți-am făcut rost de detenție..

Haruo se uita mirat spre mine. O șuviță roșcată de-a mea mi se prelinsese, ajungând să-mi acopere un ochi.

Haruo : N-nu e nimic.. D-dar asta nu intră în CV, nu e așa ?
Akame : De unde ai vrea să știu eu ?

Terminaserăm de strâns cărțile. L-am ajutat să le ducă în cancelarie.

Acolo, Haruo așează cărțile pe o masă și se sprijină cu ambele mâini de ea.

Mă duc să văd dacă e bine, căci părul lui relativ lung îi acoperea fața și nu îi puteam vedea expresia facială.

Akame : Haruo, ești ok ? * spun punându-mi o mână pe umărul lui, aplecându-mă pentru a-i vedea fața.
Haruo : A-Akame-san..
Akame : Ai pățit ceva ?

Tace pentru un moment, dar se întoarce spre mine, luându-mi ambele mâini în mâinile sale.

Haruo : Akame-san ! Mi-ai putea arăta sâmbătă sala de detenție ?

A spus asta aproape țipând iar eu mă uitam foarte speriată la el.

Akame : Nu știi unde e ? o.o ..
Haruo : Nu, de asta.. Te rog !
Akame : O-ok.. Dar dă-mi drumul ! * spun retrăgându-mi mâinile din strânsoarea lui *
Haruo : Mulțunesc, Akame-san *zambește inocent*

Se sună de oră. Îl salut pe Haruo și îi spun să fie în parcul din fața școlii la ora 9 dimineața pentru a-l îndruma.

Mă duc în clasă și văd că toți elevii erau deja plecați acasă. Cred că profesorii s-au săturat de ei și i-au trimis acasă mai devreme.

Merg și eu acasă, extenuată.

Cum ajung acasă mă trântesc în pat, însă aud niște bătăi în geam. Era Kage.

Mă ridic, având grijă să nu cad din cauza amețelii ce o simțeam din cauza faptului că mă ridicasem brusc din pat.

Deschid geamul și mă aplec pe el.

Kage : Oye'
Akame : Hei. Scuze că am plecat așa în curte.
Kage : Nah. Nu-i bai. Oricum n-am mai facut ore după. * spune, sprijinându-se de fereastra lui cu ambele coate, lăsându-și corpul puțin peste fereastră. * Șii. L-ai prins ? * își apleacă capul într-o parte, zâmbind *
Akame : Nu chiar. Să spunem doar că am tăbăcit fundul unui tip inocent și ne-am ales cu o detenție amândoi. * spun eu dându-mi capul pe spate, masându-mi singură ceafa *
Kageru începe să râdă zgomotos, lăsându-și capul în jos.
Kage : Pe bune ? * spune zâmbindu-mi * Ah, da.. Asta sună a tine.
Akame : Ha, ha, ha. * spun uitându-mă ironică la el, făcând o scurtă pauză după fiecare 'ha' .
Kage : Akame.. * expresia lui facială se schimbă brusc. Devenise serios. * Ce era cu tipul ăla ?
Akame : El ? Ah, păi.. * mă așez mai bine pe fereastră, întinzându-mă pe ea. * E un tocilar, Haruo Sasaki, cu un an mai mic decât noi..-
Kage : Nu el. Cel care te urmărea..
Akame : Eh.. ?
Kage : Îl cunoști ?
Akame : ......

Ei bineee. Ăsta e capitolul 3 :33 Sper că vă place și dacă sesizați vreo greșeală nu ezitați să mi-o spuneți.
Credeți că Akame îi va spune tot lui Kage, deși îl va pune în pericol ? :33