Anonimul

10.

- Akame-senpai..
Akame : C-cine ești.. ?
- Nu trebuia să îți închizi telefonul așa.. Acum vei plăti.
Akame : Ce.. nu știu.. cine..

*Simt cum picioarele îmi tremură de frică. Era Anonimul ? L-am enervat cu faza cu telefonul ? Ce-am făcut..

Îi simt respirația la gâtul meu, iar eu simt cum aerul nu mai ajunge cum trebuie la plămânii mei..

Îmi.. miroase părul ?! Nu mă pot mișca, nu pot scoate niciun sunet. De obicei mă puteam apăra în situații de genul, dar.. amețelile.. *

- Acum nu mai scapi.

*Totul se încețoșează.. încerc să îmi întorc capul o ultimă dată, dar leșin, chiar înainte să aud o voce strigându-mi numele..*

........................................................................

Din perspectiva Anonimului

- Akame !

- Ah, la naiba. Ce să fac..

*Akame a leșinat. Tch. Va trebui să o las aici, înainte să mă prindă prietenul ei cel bun, Kageru.*

Kageru : OYE', CINE EȘTI?!

*Am început să fug, fără să mă uit înapoi. La naiba.. Am ratat o șansă perfectă..*

Din perspectiva lui Kageru

*Cine era acea persoană ?! Ce voia să îi facă lui Akame.. e leșinată...
O iau în spate și o duc la mine acasă, poate știe mama ce să facem. Nu vreau să îi anunț părinții deocamdată, să nu își facă griji și să vină de urgență în oraș doar pentru asta.

Ajung acasă și o pun cu grijă pe pat, asigurându-mă că încă mai respiră.

Avea febră.

Am căutat-o pe mama prin tot apartamentul, însă se pare că nu a ajuns încă acasă. La naiba. *

Kage : Să mă gândesc ce făcea mama când aveam febră... Hmm.. comprese cu apă ? Ceai ? Chiar nu știu !

*Mă hotărăsc să mă duc să fac un ceai, în timp ce îi pun o compresă cu apă pe frunte.*

Kageru : Haide, Akame.. luptă cu chestia asta, la naiba ! Am nevoie de răspunsuri, ce s-a întâmplat acolo ? *Spun punându-i comprese pe frunte.*

*Deodată aud ușa de la intrare deschizându-se, așa că mă duc jos să văd cine e.
Erau mama și cu sora mea, încărcate cu sacoșe de cumpărături.
Nu stau pe gânduri și o iau pe mama de mânecă, această enervându-se, începând să țipe la mine tot felul de non-sensuri*

K-mom : Tot timpul te gândești doar la tine, Kageru ! Lasă-mă măcar să mă dezbrac de geacă și să pun la loc cumpărăturile, la naiba !
Kage : Mamă, Akame e sus, în camera mea. Îi este destul de rău.. A leșinat.

*Mama se oprește, uitându-se la mine cu o privire mirată. O cunoaște pe Akame de când era mică, dar nu a auzit niciodată că a leșinat. Își lasă geaca în cuier, cât de repede poate și pungile de cumpărături la intrare. Mă apucă de materialul hainei pe care o purtam și mă târăște până în camera mea, unde o vede pe Akame de-abia respirând. Mama e asistentă medicală, deci ar trebui să știe ce să facă.*

K-mom : În seara asta rămâne la noi.. Nu poate sta singură acasă. Are febră mare. Kageru, adu-mi trusa de medicamente și puțină apă.

*Mă duc să îi caut trusa, apoi pun într-un pahar puțină apă. Mă întorc, apoi o văd pe mama dezbrăcând-o pe Akame, aceasta fiind cu bluza uniformei descheiată. Mă panichez, tresărind și roșind tot, apoi scap paharul de plastic din mână. Mama se întorsese la mine cu o față clar deranjată, apoi văd cum Akame încearcă să-și deschidă ochii.. Se uită la mine parcă având privirea împăienjenită, apoi își închide iar ochii. Ies din cameră, sprijinându-mă puțin de ușa camerei mele. La naiba ! Încă-s roșu la față. După câteva minute, în care m-am dus iar în bucătărie să aduc un pahar de apă și ceva cu care să șterg apa de pe jos, bat ușor în ușă, apoi intru. Mama o acoperise puțin pe Akame.*

Kageru : E mai bine ? 
K-mom : Încă are febră. Asta s-ar putea să fie o alergie. Mi-e frică să îi mai dau vreun medicament. Încerc să o tratez simplu. *spune luându-mi paharul din mână*
K-mom : Akame-san, încearcă să te ridici puțin.. Trebuie să bei multe lichide. *spune încercând să o trezească și ridice..*
Akame : A-..an...

*Încerca să spună ceva. Mă uit la mama, ea uitându-se la mine*

K-mom : Akame-san, doar bea puțină apă.. *spune punându-i paharul la gură, ea sorbind puțină apă*
*Își trage sufletul, apoi își deschide puțin ochii..*
Akame : K-Kage.. 
Kageru : Akame, ești ok ? *o văd pe mama scoțând un termometru din trusă, luându-i temperatura. 38 .. I-a mai scăzut.*
K-mom : Mă duc să fac ceva de mâncare. Îi voi aduce și o supă caldă. Kage, te descurci tu de aici. Să-i mai schimbi compresele. *spune, ieșind din cameră, apoi țipând după Keiko*

*Akame îmi ia în mâinile ei mici pe ale mele. Tremura. Mă uit la ea și văd că aproape plânge. OYE!*

Akame : Kage.. A..anonimul..