Anonimul

6.

L-am sărutat.
Nu-mi vine să cred că am făcut asta..
După câteva secunde, mă retrag brusc și ma ridic în picioare în barcă.
Desigur. Numai Akame se poate gândi la așa ceva : să stea în picioare în barcă.
Mă dezechilibrez, iar înainte să pot vedea dacă pot vorbi, cad, însă anonimul îmi atenuează căderea.
M-am lovit rău la genunchi din cauza căzăturii, și am dat și cap în cap cu el. Probabil că l-a durut și că încă îl doare, după expresia lui facială.

Akame : S-scuze !

Am.. Vorbit ? Mi-am pus mâinile la gură și am sărit imediat de pe el, dându-mă mai în spate.

- Heh. Ți-am zis că o să meargă ! * spune, zâmbind inocent. *

Poziția lui era una atât de cute. Stătea cu mâna lui dreaptă în păr, după ceafă, iar cealaltă era pe piciorul lui stâng, care era ridicat.

Akame : C-cine ești.. ?
- Shh. Akame-senpai. * spune punându-mi un deget peste buze. *

Zâmbește scurt și inocent.

- E timpul să te trezești. * spune dându-mi un sărut scurt. *

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Huh.. ? Ce se.. Întâmplă.. ?
Ah.. Dormeam.. Cred că acum sunt trează.. D-de ce nu-mi pot deschide ochii ?
E ca și cum cineva îmi pune mâna pe ochi..
Ce.. Simt ceva pe buze..

Deodată văd o umbră care mă bagă în cearșaf. Ce a fost aia ?!

Aud cum se duce înspre geam.

La naiba ! Dau cearșaful deoparte și mă uit înspre geam. Văd doar o umbră neagră.

Oh. De ce nu port eu ochelari ?!

Aud cum chicotește, apoi sare. Ce ?!

Mă ridic imediat din pat, însă nu pot sta mult timp în picioare din cauza amețelii ce pune stăpânire pe mine.
În același timp dau peste dulap și mă împiedic de covor, căzând.

Cum îl mai văd acum ?!

Ceea ce am simțit pe buze.. A fost.. Un sărut ?
Nu se poate..
Cine era acea persoană ?

Mă ridic, într-un final și mă duc direct spre fereastră. La naiba. A scăpat..