Anonimul

9.

Mă trezesc speriată din cauza unor voci de băieți.. Ce naiba.. ?

Îmi ridic privirea și observ că mă aflu încă în clasă, însă profesorul nu mai era. Am adormit ?

Mă uit în dreapta și îl văd pe Haruo țipând la mine să mă trezesc. În spatele lui mai erau încă trei băieți, tot din clasa de detenție..

Haruo : Oye', Akame-san !
Akame : Uh.. ? Ce ee... ? *Spun eu lansându-mi capul pe masă, uitându-mă la el.*
Haruo : S-a terminat detenția. Mă gândeam că nu doreai să stai aici până mâine, când e cealaltă.
Akame : Ah, am adormit.. ? Ce ciudat.
Haruo : Ești okay ? Vrei să mergem cu toții acasă ?
Akame : Uh, da, sigur. Stai doar să îmi iau gean.... *nu am mai apucat să spun nimic pentru că mă ridicasei brusc să îmi iau geanta, amențind. Din cauza amețelii, unul dintre băieți mă prinde. Roșesc văzând că el băiatul care amețise și el mai devreme.*
Akame : Î-îmi cer scuze !
- : Ah, e okay. Ești bine ? Se pare că ești puțin anemică..
Akame : Uh.. da.. am unele momente.
- : Vrei să îți dau o pastilă de calciu ? Și eu am aceeași problemă, iar asta mă ajută. *Spune zâmbindu-mi inocent*
Akame : Uh.. sigur..

*Își dă geanta jos de pe umăr, punând-o pe o bancă și scoate de acolo un pachet de pastile, cunoscute de mine, pe care le iau din când în când. Scoate de acolo o pastilă și mi-o înmânează.*

- : Uite. *Spune, zâmbindu-mi iarăși inocent.*
Akame : M-mulțumesc..
- : Eu sunt Takeo.
Akame : Akame.. încântată.
Haruo : Ah, ceilalți doi sunt Yogi și Daiki. Suntem toți din clubul de cercetare, primul an.
Akame : Încântată.

*Iau pastila, apoi ies din clasă însoțită de cei patru.
Am mers pe un drum mai lung, prin Centru, pentru a ne mai plimba.*

- Akame !
*Aud o voce cunoscută că mă strigă. Amețelile mele persistau..
M-am întors să văd cine e, însă mă dezechilibrez brusc, persoana care mă striga prinzându-mă.*

- Akame, ești în regulă ?

*Ah.. era Kageru..*

Akame : D-da.. destul de bine.
Kageru : Iarăși revin anemiile ?
*Spune ajutându-mă să mă ridic.*
Akame : Presupun..
Kageru : Ce cauți pe aici.. ? *Spune având o față îngrijorată*
Akame : Tocmai ce am ieșit de la detenție și am zis să merg cu băieții din clasa de detenție acasă. Tu ce faci pe aici ?
Kage : Sunt la cumpărături cu mama și cu Keiko.. Sigur ești okay ?
Akame : Eu..
Takeo : Oye', Akame-san, am găsit ceva drăguț care cred că ți-ar.. oh, gomen. Deranjez ?
Akame : Oh, nu.. el este Kageru, prietenul meu din copilărie. Kage, el e Takeo.
Takeo : Încântat. *Spune întinzând mâna spre Kageru cu un zâmbet inocent.*
Kageru : Și eu..
Haruo : Akame-san, haide, e destul de târziu. *Spune făcându-mi semn cu mâna.*
Akame : Oh, s-sigur. *Spun ținându-mă de cap.* Să te distrezi la cumpărături, Kage. Vorbim mai încolo.

*Kage nu mai apucă să spună nimic, căci eu pornesc spre casă. Chiar nu mă simțeam bine..

Mergeam cu toții spre casă, Yogi și Daiki oprindu-se la prima stație, iar eu, Haruo și Takeo ne-am continuat drumul.

Pe drum am vorbit de una-alta, colegi, școală, profesori, hobby-uri, etc.

La un moment dat drumurile noastre s-au despărțit, eu fiind nevoită să merg acasă singură.

Amețeala pe care o simțeam devenea din ce în ce mai puternică. Ce se întâmplă.. ?

Mă rezem de un zid, încercând să mă păstrez cu picioarele pe pământ, să nu leșin.*

Akame : Cineva.. ajutor.. *spun eu forțat, aproape în șoaptă..*

*Deodată simt o mână pe spatele meu, semn că cineva vrea să mă ajute. Încerc să mă întorc, să văd cine este persoana care a sărit în ajutor, cu toate că privirea mea era încețoșată. Deodată acea mână îmi ia mâinile punându-mi-le la spate, iar cu cealaltă mă prinde de păr, cu fruntea lipită de perete.

Am dat de belea...*

- : Akame-senpai...

*Totul se învârte.. nu-i aud bine vocea...

Voi muri ? *