Anonimul

4.

Kage : Îl cunoști.. ?
Akame : E-eu.. Nu.. Nu chiar.. Stai. L-ai văzut ? Ai văzut cum arăta ? * spun eu agitându-mă *
Kage : Akame.. De ce te ag-..
Akame : AI VĂZUT CUM ARĂTA ?! * spun eu întinzându-mă până ajung la fereastra lui, punându-mi mâinile peste brațele sale, acesta speriându-se * Îl cunoaștem ? L-am mai văzut vreodată ?
Kage : Nu chiar.. Akame, ce faci ?! O să cazi.
Akame : Nu-mi pasă ! Trebuie să știu, Kageru !
Kage : Tu.. Îmi ascunzi ceva. De ce e așa de important să știi ?
Akame : Kage.. Nu pot spune.. * spun eliberându-l puțin din strânsoarea cu care îi țineam cămașa, fața mea luând o expresie de părere de rău * O să îți facă rău..
Kage : Akame.. Nimeni nu-mi face rău.. *spune trăgându-mă pe geam în camera sa*
Akame : K-Kage..
Kage : Aștept explicații, Akame..

Nu știam dacă să îi spun sau nu.. Dacă mă va crede o ciudată ? Dacă.. Va afla de el și cine știe ce îi va face ? Kage e destul de puternic, poate puțin mai mult..

Kage : Akame..
Akame : Kage.. Um.. Uite.. De câteva luni.. Primesc mesaje.. De la un anonim.. Care s-ar putea sau nu să fie cel care ai zis că mă urmărea.. Azi..
Kage : Deci un obsedat e pe urmele tale ?
Akame : N-nu știu..
Kage : Akame.. Nu i-am văzut fața.. Iartă-mă.. I-am văzut doar corpul.. Era destul de firav și puțin mai înalt decât tine presupun..
Akame : Nu știu cine ar putea fi.. Trebuie să îmi dau seama.. Mă simt urmărită mereu, Kage.. Încep să mă satur.. Mă chinuie.. * spun afundându-mi capul în pieptul bine lucrat al lui Kageru, el cuprinzându-mă cu o mână, cu cealaltă mângâindu-mă pe cap și lipindu-și bărbia de capul meu *
Kage : Shhh. O să fie ok, Akame. Liniștește-te.. O să te protejez..
Akame : Nu înțelegi.. El mă vrea pe mine.. Va face orice pentru a mă avea, de asta îmi e frică pentru tine.. * mă ridic puțin așa încât să mă pot uita fix în ochii lui *
Doar îmi ești cel mai bun prieten, nu e așa ? * îmi întorc privirea în altă parte *
Kage : D-defapt, Akame.. * spune apropriându-se de mine, punându-și ambele mâini pe ambii mei umeri *

Mă uit la el uimită, dar aud un sunet puternic.

- Onii-chan ! Mama a spus să cobori, căci masa e g-.. * nu termină propoziția căci se oprește cu o expresie mirată în ușa camerei lui Kage *

Era sora lui mai mică, Keiko.

Deodată expresia ei facială se schimbă într-una malefică, ieșind încetișor din cameră.

Kage : Keiko, stai, nu îi spune mamei ! * spune sărind rapid, apucând mânerul ușii *
Încep să râd, cocoțându-mă pe fereastră, pentru a mă întoarce în camera mea. Se făcuse deja seară.

Akame : Noapte bună, Kage. * îi spun zâmbindu-i înainte de a mă întoarce în camera mea *
Kage : Noapte bună, Akame. * spune, roșu în obraji, începând să o strige pe Keiko. *

Mă duc direct înspre dulap, cu gândul de a mă schimba, nu înainte să trag draperiile.
Mă schimb în niște pijamale, apoi mă trântesc în pat, extenuată.
Mă uit după telefonul meu, apoi observ un mesaj..

" Bună seara, Akame-senpai ('∀') "

Închid lumina..

" Ce vrei ? Vreau să mă culc.. "

" Dacă ai lumina închisă nu înseamnă că dormi, Akamee-senpaaai. ╮(╯▽╰)╭ "

Inima începea să îmi bată din ce în ce mai tare.

" De unde știi ? "

" Fufu~ Secret ❤ "

" Tch.. Oricum. Mă pun să dorm. "

" Bine, senpai ❤ Somn ușor. "

Mi-am pus telefonul pe măsuța din dreapta patului meu și îmi închid ochii, căzând într-o transă a somnului rapidă..