Povestit de Chanellia :
După o noapte plină de noutăţi , Bob a venit CALM (nu ca de obicei ) şi m-a trezit . Dormeam ca un pisoi ....singurul lucru care mi-l doream atunci era sa dorm .
- Mmmmm.....Chanellia ...... trezirea .....e dimineaţă .
- Oh, da' e abia ora 5 DIMIMEAŢA!Ce naiba v-a apucat să mă treziţi aşa devreme ?
- Ai uitat ? E prima ta zi la Wizdell .
- O , da !
- Mergem cu tine pînă la metrou , mai de parte eşti pe cont propriu .
Eram şocată , pe cont propriu ? Da' asta era fantastic !
Mi-am făcut repede valiza , am luat micul dejun , era mai delicios ca în restul zilelor de pînă acum . Am ieşit entuziasmată afară , dar Bob şi Maryon erau abia în pijamale. Credeam că glumesc .... Dar , de odată pămîntul a început a se zgudui sub picioarele mele . Atunci , Maryon şi Bob s-au ridicat în picioare şi am ieşit toţi trei afară .Acolo era un metrou , da ' pe stradela noastră nu treceau metrouri ... Am auzit o voce răguşită "Bilete vă rog !!! Biletele vă rog !!!" .
- Haide ,Chanellia , mergi la metrou !
- Eu nu am bilet !
- Mmmm....uita-te în buzunar .
Aveam un bilet micuţ pe care era scris "Bilet spre Wizdell - Tip : Royal" . Am urcat emoţionată şi puţin confuză , mi-am luat rămas bun de la Bob şi Marry. După , i-am înmînat conductorului biletul , care m-a condus spre compartimentul "ROYAL". Acolo erau cîţiva copii care de asemenea mergeau spre Wizdell . M-am aşezat lînga o fată şi stăteam îngîndurată . O voce zglobie îmi tulbură gândurile :
- Bună , mă numesc Clarissa !
- Bună , spun eu puţin surprinsă de entuziasmul Clarissei . Numele meu e ...
- Numele tău cred că e Chanellia !
- Da , de unde ştii ?
- Hmf .... instinctul .
- Aaa... Mergi spre Wizdell ?
- Da ! Stai să îţi fac cunoştinţă cu fratele meu geamăn , Robert !
Robert era forte timid. Aproape că nu a scos nici un cuvînt . A spus :
-Salut . Mă bucur că am făcut cunoştinţă !
- Salut ! Şi eu la fel ! Ai o soră diferită....de tine .
- Ştiu . Uneori am impresia că suntem în tocmai opusul .
- Cine stă lîngă tine ?
- Aaa, da , el e Eliot e cel mai bun prieten al meu.
- Încântată de cunoştinţă , Eliot !
- Salut , şi eu la fel .
Pentru un moment nu mai eram fata aceia care se închidea în sine . Eram mult mai sociabilă. Şi iarăşi am căzut pe gânduri ...." O Doamne , am uitat să-mi iau rămas bun de la Helen , ce uitucă sunt , ce se face ea fără mine ? Era cea mai bună prietenă a mea !" Drumul era lung şi obositor . Am adormit pe umărul Clarissei şi de odată am simţit o atingere blîndă , era Robert , care mi-a spus :
- Mmmm....Chanellia ....trezeşte-te , am ajuns .
- Ăh , ce ? Am ajuns ? Deja ? Unde sunt ceilalţi ?
- Clarissa şi Eliot m-au rugat să te trezesc . Au plecat să ocupe locuri .
- Aaa , ei bine , să mergem . Apropo , mulţumesc.
- Eh , cu plăcere.
