Întunericul

113 12 0
                                    

Eram grăbiţi amîndoi . Am intrat în cameră , bine că nu erau şi fetele. Mi-am pus ca scop să-mi salvez amicul , nu mă voi da bătută. Esrpectus-Cronos , Esrpecto-Cronos . Ne-am pus diamantele pe rana lui Robert , aveam încredere în Lucius , chair mă ajuta. Credeam că nu-l voi mai salva pe Robert m-am aruncat în braţele lui Lucius şi am început să plâng ,...când...
Am auzit un gâfăit cunoscut , semăna cu al lui Robert .
- Mă bucur pentru voi ...
- Robert ! Eşti viu !
- Normal , doar nu sunt ...mort.
- Păi , ai fost !
- Nu , n-am murit ! Ce ai ? Aşa cad vampirii în hibernare .
- Ce ? Deci , ne-am irosit diamantele degeaba ?
- Nu , a intervenit Lucius , dacă era ...ştii tu ...mort , atunci le-ai fi irosit , mai avem şansa de a ne recupera părinţii.
- O , Cerule ! Am leşinat , Robert...din cauza asta . Trebuie să mergi la Iris şi Adelaide să le spui că eşti bine !
- Fie , cum spui tu ....Doamne , Lucius , nu ştiu cum o suporţi , a spus Rorert pe un ton amuzat.
- Hmf.
Toate astea mi-au stârnit o poftă imensă de mâncare. Am mers în cantină , aveam noroc că ziua concursurilor ne dădeau ce pofteam când doream . Am plecat liniştită la cantină , nu era nimeni , dar din bucătărie se auzea un şoşotit . M-am apropiat , căci ca de obicei curiozitatea mă omoară...era doamna Sherpet. Şi vorbea cu Clarissa :
- Deci , nu îţi dai seama că la concurs trebuia să o ţinteşti pe Dark nu pe Black.
- Ei , şi ...vă daţi seama că ţine la el!
- Mîine trebuie să o ucidem sau nu vei mai putea fi panteră , iar eu nu îmi voi putea elimina fosta cea mai bună prietenă .

- Dar ce e mîine ?

- Treisprezece noiembrie , respectiv , se împlineşte o lună de când e panteră , atunci puterile sale se vor mări .

- Iar eu le voi primi , mua ha ha ...

Finn şi Sherpet au plecat , eram neliniştită, voi muri ? De ce ? Am mîncat toată budinca de portocale , nu mi-am dat seama , dar eu eram alergică la budincă de portocale. M-am dus în vizită la Bob şi Maryon în acea seară , deoarece aveam vacanţă , nu voiam să risc rămânând la Wizdell.L-am luat şi pe Lucius , deoarece rudele sale erau în vacanţă în Hawaii.
- Marry , Bob , Alice am ajuns !
- Da , intraţi !
- Bună seara ! a spus Lucius.
- O! Lucius , Chana ne-a povestit atîtea despre tine !
- Serios ?
- Nu-l asculta !am spus râzând , hai să-ţi arăt camera ta !
- Au apărut nişte schimbări , nu vă supăraţi , dar veţi dormi în aceeaşi cameră ...
- Ce ?
- Îmi pare rău ...
Plouă...Am intrat în podul casei , era o cameră micuţă , cu câteva dulapuri pentru cărţi , o canapea şi un pat. Pe geam se lunecau întunecatele picături de ploaie.
- Lucius , tu dormi pe pat !
- Nu ... voi dormi pe canapea , totuşi...
- Dacă spui ...
Mi-am desfăcut bagajul şi m-am întins pe pat . Podul cămeruţei era pictat în întreaga constelaţie ...admiram. Lucius a plecat în salon să facă cunoştinţă cu Bob şi Marry , pentru că , cum spunea el , aşa se cuvine .
A trecut ceva timp , iar Alice a venit de la cercul de pictură .
- Salut ...Ce mai faci ? am auzit o voce dulce .
- Oh , Alice ! Ce dor mi-a fost de tine !
- Şi mie la fel ... în ziua în care ai plecat , creadeam că te vei întoarce de curând , dar nu a fost aşa !
- Lasă ! Stau aici un week-end întreg !
- Doamne ,mă bucur atît de tare !
- Şi eu la fel ...
Era ora cinei . Lucius se împăca destul de bine cu Bob .
După ce am mâncat , ne-am urcat în camera noastră . Am mai vorbit , iar după , ne-am culcat . Ar fi fost totul bine , dacă nu aveam acelaşi coşmar . Lucius mă înţelegea , deoarece a avut şi el de curând acelaşi coşmar .
Marry a intrat în cameră ...
- Trebuie să ştiţi adevărul !
Au venit amîndoi în camera unde stăteam eu şi Lucius .
- Chana , ţii minte cândd citeam o carte non-stop ?
- Da ...
- Este despre Dark Black , voi doi sunteţi blestemaţi de Întuneric.
- Cănd aţi împlinit 2 ani , părinţii voştri au hotărât să vă schimbe , pentru a deruta spiritul întunericului , care vă căuta disperat.
- Deci , Bob este unchiul meu , nu al Chanelliei .
- Da !
- Înseamnă că...Acum Întunericul e în Eclesia Sherpet , iar Clarissa Finn o ajută ...
- Exact ! a spus Lucius ridicând sprânceana ....era atât de frumos...
Stai , la ce mă gândesc eu ? Trebuie să ne gândim la viaţă , nu la ...Lucius .
- Mîine e Sâmbătă ! Ziua în care îl veți omorî pe Întuneric !
Pregătiţi-vă , Specialilor !

ChanelliaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum