Auzind bocetele lui Alice , Maryon a urcat la etaj , fiind singurul copil a lui Bob şi Marry , Alice era cam răsfăţată.
- Ce ai păţit , Alice ?
- Lia a spus că jocul dorinţelor e stupid .
- Las-o să spună că e stupid , uite , eu cred că nu e banal , de fapt hai mai bine să îţi spun ceva . Dar să-mi promiţi că nu spui nimănui.
- Da , Mami ! Spune!
- Acesta este cadoul de ziua Chanelliei ,şi dintr-o cutie prăfuită , Marry scoase un colier cu un diamant albastru .
- Ce frumos este , ai făcut o alegere minunată.
- Mulţumesc , scumpo , acum hai la culcare , căci e destul de tîrziu .
-Noapte Bună.
- Noapte bună.
Marry a coborît în sala de oaspeţi şi se apropie de Bob. Fiind foarte concentrat la cartea pe care o citea , nici nu a observat-o .
- Bob , mîine e 13 octombrie .
- Şi ?
- E ziua Chanelliei . Atunci va primi în dar acel "lucru special".
- Oh da , cum de am uitat ! Crezi că de data asta iaraşi va visa ....acelaşi vis blestemat?
- Ar putea fi mai rău ! Chiar i-ar apărea rana de care tot vorbeam .
- Dacă îi apare rana , îi spunem adevărul. Acum , pleacă şi spunele fetelor noapte bună din partea mea , nu pot să-mi închei lectura aici.
- Bine. Dar ar fi bine să mergem şi noi la culcare , mîine ne aşteaptă o zi grea.
Era tîrziu , toată familia Dark dormea. Cerul era negru , dar totuşi înstelat . De odată , cineva a început să strige " mamă, de ce îmi faci asta , mamă , mă doare " era Chanellia , Maryon a fugit grăbită spre camera fetei , şi văzu ceva la care nu se aştepta . Pe perna Liei era o pată mare de sînge , iar Chanellia , într-un colţ întunecat al camerei stătea ghemuită şi plîngea .
- Lia , ce s-a întîmplat ?
- Am avut acelaşi coşmar ca în fiecare an , doar că de data asta , e chiar real ...
- Cum adică real ?
- Priveşte , atunci , fata se întoarse cu spatele la Marry şi văzu zgîrietura adîncă.
- Trebuie să-ţi spunem adevărul .
- Ce adevăr , spuse Chanellie printre lacrimi ?
- Adevărul despre tine .
- Dar...
- Vino în salon , acolo îţi vom explica totul .
Povestit de Chanellia :
Despre ce adevăr tot vorbea ? Ştiu totul despre mine . Oricum curiozitatea mă omoară . Ştiam că e ceva sinistru la mijloc , deoarece Bob era genul de persoană care făcea panică din orice . În schimb Marry era calmă . Mi-a spus :
- Ia loc !
- Mmmm....bine .
- Uite , e timpul să îţi spunem adevărul . NU EŞTI CINE CREZI CĂ EŞTI !
Ei bine , acele cuvinte m-au pus serios pe gând . Ce vroia să spună Marry prin " Nu eşti cine crezi că eşti " ?
- La ce te referi ? Îmi ascundeţi ceva ?
Bob mi-a raspuns pentru prima dată în viaţa lui , normal , fără întreruperi :
- Chanellia , ştiu că pare ceva anormal , dar tu nu eşti ca ceilalţi . Tu eşti specială . Părinţii tăi nu au murit .
- Şi atunci de ce m-aţi minţit ?
- Lasă-mă să termin . Au încercat să te protejeze , când aveai 2 ani , au primit o scrisoare urgentă la asediul Wizdell . Nu au avut de ales şi am considerat că ar fi mai bine să îţi spunem că au murit . Din nefericire , acum nimeni nu ştie ce s-a întîmplat cu ei .
- De asta aveam eu o presimţire că e ceva putred la mijloc ...
Maryon interveni :
- Da , ai un dar special . Eşti o felină . Şi de astăzi ai propria ta putere .
Acum repeta după mine !
" Ce o fi vrut să spună , dar cum spuneam , uneori mă omoară curiozitatea ".
- Închide ochii , inspiră adînc apoi gîndeştete la cerul albastru întunecat . Ce vezi ?
- Văd un colier cu un diamant albastru .(chiar îl vedeam , mă simţeam altfel)
- Da ,este exact cum a spus stră-bunica ta ,eşti o panteră . Eşti singura panteră dintre toate generaţiile Dark .
" Eram surprinsă , brusc toată viaţa mea a fost o minciună . Aveam inpresia că eram cu adevărat o panteră . Nu-mi venea să cred ! Chiar eram una ! "
- Chanellia , uite , acest colier e al stră-bunicii tale , fără el nu vei putea să te trasformi în ceea ce eşti cu adevărat , a spus Bob .
- Mulţumesc , dar ce erau părinţii mei ?
- E ceva complicat şi practic imposibil . Mama ta era vîrcolac , iar tatăl tău vampir . Chiar eşti ceva special , deoarece era imposibil ca tu să fii felină .
- Marry , nu uita să-i spui !
- Oh da , de mîine trebuie să înveţi la Academia Wizdell.
- E imposibil , vă rog spuneţi-mi că nu voi mai studia fizica !
- În general vei studia magia şi alte lucruri pe care oamenii normali nu le înţeleg .
" Ultimele cuvinte nu le-am auzit ...am adormit , mă durea prea tare zgîrietura şi ardea în mine o speranţă de a-mi regăsi părinţii , straniu a fost că torceam ca o pisică . Eram entuziasmată , deoarece voi începe într-un fel o nouă viaţă , o viaţă specială ".
