Specială

118 15 0
                                    

În acea noapte am dormit foarte încordată. Cu toate că eram în cameră cu singura mea prietenă de la Wizdell , mă simţeam .... într-un fel neajutorată. Spre dimineaţă am adormit . Dar un clopot mare a început a zăngăni , aveam impresia că e doar în imaginaţia mea , de fapt era "micul nostru deşteptător". M-am sculat din pat , am deschis geamul camerei noastre şi am ieşit din cameră . La picioarele mele erau patru cutii mari şi grele . Le-am adus cu greu în cameră şi le-am trezit pe fete .
- Haide , Iris , trezirea , îmbracă uniforma !
- Haide , Clara ( aşa m-a rugat Clarissa să-i spun ) , o să întîrziem !
- Să fim serioase , Adelaide , trezirea , nu te preface !
Am îmbrăcat uniformele , erau nişte pantaloni albaştri deschişi , combinaţi cu jachete şi malete de asemenea albastre . Arătam toate identic , dar totuşi diferit . Mi-am adunat grupul şi am spus : " Deci , lume , trebuie să fim tari , să demonstrăm că noi suntem Feline . Dacă sunteţi provocaţi răspundeţi şi acţionaţi cu tot ce aveţi mai bun ." Mîndră de mine , am mers în fruntea Felinelor spre cantină . Acolo erau cinci mese mari , rotunde. Doamna Eleonor ne-a făcut semn cu mîna , am mers spre dumneaei care mi-a spus : "Vezi tu , aceasta este masa voastră . Bucătarii ştiu totul despre gusturile voastre aşa că tot ceea ce trebuie să faceţi e să închideţi ochii şi să vă gîndiţi la ceea ce vreţi să mîncaţi". Ne-am aşezat la masă şi am închis toţi ochii ca nişte copii , atunci mi-am adus aminte de Alice şi jocul dorinţelor . Când i-am deschis , nu-mi venea să creadă ochilor , era o bol mare cu îngheţată . Chiar am vrut îngheţată ....am mîncat-o pe toată cu poftă şi mi-am aşteptat colegii liniştită.
Doamna Pumkin , a chemat şefii grupurilor . Eram eu , Lucius Black (de la Reptile) , Anna Springer (de la vîrcolaci ) şi Robert Finn (de la vampiri) , m-am bucurat nespus să-l văd pe Robert ca şef . Lucius se uita atît de lung la mine ... În fine , Pumkin ne-a spus că avem o oră pînă la prima lecţie de Practica Transformărilor Şi A Informării Despre Ceea Ce Suntem . Era ora opt dimineaţa şi nu aveam nici un chef să-mi petrec timpul alături de colegele mele de cameră . Clara era prea vorbăreaţă şi foarte băgăcioasă , Iris vorbea doar despre matematică şi fizică , iar cu Adelaide ar fi trebuit să stau şi să pîndesc băieţi . În schimb , cu Robert chiar aşi fi vrut să vorbesc , era singurul cu care aş fi putut vorbi sincer. Radia încredere.
Am ieşit în curtea academiei şi l-am zărit pe Robert . Stătea pe o bancă , m-am apropiat de dînsul şi am intrat în vorbă :
- Salut !
- Oh , Salut !
- Ce faci ? Pari cam .... mîhnit .
- Aaa , nu .... M-am certat cu Clara . Ştii , suntem foarte diferiţi , uneori am impresia că nu suntem fraţi .
- De ce v-aţi certat ?
- S-a supărat că am fost clasificat la Vampiri , nu la Feline . Ştii , la noi în familie nimeni nu e Vampir , toţi sunt Feline .
- Ei şi ? Merită să fii unic. De ce toată lumea s-a uitat aşa de straniu la mine că-s panteră ?
- Oh da ! Am vrut să te felicit .
- De ce ?
- Eşti unica panteră care a studiat la Wizdell. Toată lumea spera să fie panteră . Eşti foarte norocoasă .
- Serios ? Mulţumesc...
Robert nu mi-a răspuns . S-a ridicat şi se îndrepta spre uşa academiei. L-am urmat tăcută şi m-am dus spre partea de Est de la Wizdell. Mai erau cinci minute pînă la prima lecţie . Mi-am schimbat uniforma şi am ieşit în hol. Mă frământau vorbele lui Maryon cînd îmi spunea "eşti specială" , atunci mi-am dat seama de ce eram atît de specială...

ChanelliaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum