Our place

64 14 0
                                    


Chiar daca iarna trecuse, iar primavara isi facuse aparitia, pentru mine cel mai frumos moment fusese acea zi pe care mi-as dori sa o retraiesc de fiecare data. Zapada disparuse, iar copacilor deja incepuse sa le dea florile. Inainte aceste lucruri imi erau indiferente, niciodata nu eram atenta la detaliile din jur, pana am intalnit-o pe Hailey care ma invatat sa pretuiesc fiecare lucru marunt. Obisnuiam sa stam in locul nostru favorit si sa observam fiecare lucru: cerul, norii, pasarile, copacii etc. Ne simteam ca niste regine in acel loc, deasupra tuturor. Inca imi aduc aminte ziua cand impreuna am decis ca acel loc sa fie al nostru si de fiecare data cand voiam sa evadam , mergeam acolo. Totul trecea repede cand eram cu ea, chiar si starile rele care erau cam rare de cand am cunoscut-o.

*Flashback*

Orele se terminase, iar eu ma indreptam spre iesirea din scoala cu pasi grabiti. Stiam ca eram asteptata si voiam sa ajung cat mai repede asa ca i-am impins pe toti din drumul meu. Ea era acolo zambind, avand geaca mea in mainile ei.

„ Ai intarziat." Spune si zambeste ,apoi ma imbratiseaza

„ Imi cer scuze, dar idiotii astia parca sunt pusi pe viteza redusa." Spun eu raspunzandu-i la imbratisare

S-a indepartat din imbratisare si s-a uitat la geaca apoi si-a intors privirea spre mine.

„ Am uitat sa iti dau geaca saptamana trecuta." Spune si chicoteste" Multumesc din nou."

I-am zambit dar cand aceasta a vrut sa imi dea geaca inapoi am refuzat.

„ Nu. Pastreaz-o, asa iti vei aduce aminte cum ne-am cunoscut." Spun eu si ii zambesc

„ Si eu ce iti pot da?"

„ E de ajuns ca ai aparut in calea mea." Spun si ii fac semn sa plecam

Incepusem sa povestim tot ce facusem pe parcursul zilei si in timp ce mergeam aruncam priviri urate celor pe care noi ii consideram falsi.

„ Stii, mi-ar placea sa fiu undeva unde sa vad pe toata lumea." Spune Hailey

Am stat putin pe ganduri , apoi am luat-o de mana si am inceput sa fug cu ea. Aceasta ma intreba incontinuu de ce fugim si unde mergem dar eu nu ii raspundeam. Cand stiam ca am ajuns unde imi doream am zambit.

„ Ai incredere in mine." spun eu ma intorc cu fata la ea „ Inchide ochii si lasa-te condusa de mine."

Aceasta a inchis ochii lasandu-ma sa ii tin mainile la ochii. Am urcat cateva etaje apoi cand am ajuns la locul dorit i-am dat mainile de la ochi.

„ Aici vin deobicei cand ma plictisesc si vreau sa evadez de la realitate. „ spun si ii arat locul meu de suflet „ De acum nu mai este locul meu, este locul nostru." Spun eu zambind

Eram pe acoperisul unui bloc de unde se vedea tot orasul, iar daca te intindeai vedeai frumusetea cerului care acum era senin.

Hailey s-a plimbat prin jur apoi s-a intors spre mine si parea incantata.

„ E minunat. Pot vedea totul de aici. „ spune ea

M-am asezat pe jos si mi-am lasat picioarele sa atarne. Aceasta m-a privit cu putina teama, apoi s-a pus langa mine.

„ Mai stie cineva de locul asta?" intreaba ea

„ Nu. Doar eu. „

„Si vii mereu?"

„Mereu. Vezi blocul de pe partea cealalta?" spun eu

„Da."

„Acolo stau eu. Am descoperit locul asta stand la fereastra si uitandu-ma exact in directia asta. Blocul unde suntem acum e cel mai inalt si e singurul care iti lasa posibilitatea sa vii pe acoperis. Pana acum, eram singura, dar acum esti si tu aici." Spun eu zambind

„ Imi place aici, multumesc Destiny."

Era a doua oara cand Hailey imi multumeste si nu eram obisnuita. Era atat de diferita fata de restul.

*End of flashback*

Imi aduc aminte ca in acea zi am petrecut vreo 5 ore in locul nostru si nici nu am realizat cand a trecut timpul. De atunci veneam zilnic acolo si niciodata nu ne plictiseam. Mereu faceam ceva diferit. Din acea zi eu devenisem mai puternica langa ea, aveam curajul sa fac unele lucruri care inainte nici nu aveam tupeul sa ma gandesc. 

Dark ParadiseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum