Vlad Voievod Draculea Istorie Și Adevăr

Copilăria lui Vlad Basarab

Copilăria lui Vlăduț a fost o copilărie tristă. Născut la Sighișoara în Noiembrie 1431 dintr-o mamă de flori și din tatăl său, mândrul Domnitor Vlad Basarab I .
Un sfert din copilărie și-a petrecut alături de bunicul lui Mircea,care l-a învățat cum să conducă țara. Încă de la vârsta de 12 ani,el pusese mâna pe o sabie și îmbracase pentru prima dată armura domnească pe care bunicul lui o pregătise temeinic.
Vlad Basarab I, a fost nevoit sa îl dea pe Vlad și pe fratele său,Radu, în schimbul tributului pe care Valahia îl avea. În tot acest timp cei doi frați erau prizonierii Sultanului. Vlad era mereu scos la instrucția militară,el având obligația de a dresa vulturii pentru luptele grele pe care sultanul le purta cu necredincioși.

Cronicile spun despre acest episod: "În acea vreme cand Vlad este scos la instrucție pentru a dresa vulturi pentru luptele grele, dar în loc să îi învețe cum să atace pe dușman, Vlad, îi dresa ca să-l atace mereu pe Sultan și să îi scoată ochiul!"
În acel timp,Sultanul,mereu vroia sa îl omoare pe Vlad dar mereu spunea:"Mă amuză puiul de drac! Să îl lăsăm să trăiască!"
În dimineața următoare,Vlad este scos afară,dar refuzând sa iasă din temniță unul din soldați îl lovește cu bastonul și îi rupe mâna . În acel moment,Vlad se duce la Sultan și îi spune:

-Azi nu pot ieși la instrucție!

Sultanul,mirat ca Vlăduț nu plânge îl întreabă:

-Cum de nu plângi? Zise Sultanul mirat

- Numai femeile și turcii plâng! Valahii nu plâng niciodată!

Într-o dimineață, Vlad încearcă o metodă de a ieși din temniță pentru a pleca înapoi în Valahia. În temniță mai era și Ștefan,vărul său,care își dorea aceleași lucru. Cei doi reușesc să fugă și se adăpostesc la Cetatea Hunedoarei unde Iancu îi aștepta de mult timp.
Dar până sa ajungă la Cetate, Vlad și Stefan se opri la un han pentru a mânca și a se împrospăta.
Când au intrat în han, totul parcă ziceai ca a stat în loc. Hangiul Limbă, îl întreabă :

-Bine ai venit acasă Măria Ta!Bine te-am regăsit,teafăr și nevătămat!
-Ziua buna,hangiule!
-Cu ce gând te-a adus aici pe la han?
-Vreau să mănânc din bucatele pregătite de tine și mai apoi voi pleca la Iancu împreună cu Ștefan.
-Am înțeles Măria Ta! Imediat voi pune un berbecuț la proțap așa cum iți plăcea odată!

Un tânăr înalt, cu parul scurt și mai timid intră în han și îl văzuse pe Vodă.

-Doamne, tu ești? Zise el mirat.
-Corbea tu ești? Zise Vodă.
-Da eu sunt!
-Unde sunt restul cavalerilor tatălui meu?
-Sunt în Valahia și pregătesc venirea ta!

După ce au mâncat cu toții ,Vlad se duce la Cetatea Hunedoarei unde Iancu îi aștepta. Ajunsi în cetate, Vlad este cu ochii în patru, pentru ca nu cumva să îi se întindă o capcană sa îl omoare cineva.

-Bine ai venit Vlad și uite-l și pe credinciosul Corbea! Ce te aduce la noi?
-Am venit sa vorbim!
-Te rog,însoțește-ma!

Vlad îl însoțește pe Iancu prin cetate pana ce unul din ei rupe tăcerea.

-De ce ai venit aici Vlad? Zise Iancu
-Am venit aici pentru o scurtă perioadă de timp. După mă voi întoarce în Valahia pentru a-mi lua înapoi tronul ce mi se cuvine!

Auzind cuvintele acestea,Iancu îi dă lui Vlad un corp de oaste care să meargă cu el în Valahia. Dar,Vlad ,folosește aceast corp de oaste și merge pentru a-l omorî și a ajunge în Valahia fără ca Iancu să știe. În timp ce Vlad înainta cu oastea, Iancu îi iese în față și îl împiedică să îl atace.

- Ce se întâmplă aici? Vlade! De un ceas te caut! Unde îndrăznești să pleci?
-Pleacă din calea mea! Mă duc să-mi recuperez tronul!
-Nu voi cuteza acest lucru.
-Ha! Tu crezi că poți să mă oprești? Se uită spre Iancu scârbit de vorbele lui.
-Oșteni înainte spre Valahia, spuse Vlad.