Mereu langa tine

5.7K 222 21
                                    

Ray Pov

Eram sprinjint de pat,cu o mana langa mine,iar cu cealalta o tineam pe mama strans.Eram invaluit de teama de a o pierde si pe ea,dar si de speranta ca va fi totul bine.Trecusera deja ore intregi,iar eu aveam siroaie de lacrimi care continuau sa imi curga pe obraz.Ma simteam singur,al nimanui.

Jess era intr-un colt al canapelei ,aproape adormita.M-am desprins  de mama,si m-am dus la ea.

-Iubito,ar fi cazul sa te duci acasa,esti obosita si nemancata.Hai du-te acasa.

-Si tu??Tie iti e bine,tu nu esti obosit si nemancat??imi zice ea in timp ce lacrimile in navaleau fata.

-Eu sunt bine.Nu imi e foame.Hai duceti-va acasa.zic eu uitandu-ma si la parintii ei care nu se miscasera deloc din salon.

A stat si s-a uitat la mine cateva secunde,apoi mi-a sarit in brate incepand sa planga mai tare.Am sarutat-o incet pe frunte.

-Va rog frumos,duceti-va acasa,trebuie sa va odihnti.Stau eu aici.Va rog.

Tatal lui jess s-a ridicat in picioare si mi-a zis:

-Tu crezi ca putem sa ne odihnim?Probabil Jessica va plange toata noaptea.Deci o sa ramanem aici.Chiar daca nu recunosti ai nevoie de cineva langa tine.

-Multumesc.am zis eu in timp ce ma indreptam spre mama.

Am adormit langa patul ei.

Dimineata m-au trezit niste voci ale unor doctori.Nu am intrebat nimic,doar m-am uitat pentru cateva secunde prin camera nedumerit,Jess era la fereastra dar ii puteam auzi de aici lacrimile,iar mama si tatal ei  vorbeau cu doctorii.M-am ridicat si m-am indreptat spre ei,iar mama lui Jess ma ia in brate si incepe sa planga.Nu aveam nevoie de nici o explicatie,parca imi cazuse cerul in cap.

Glasul medicului imi rasuna in cap Imi pare rau,era nevoie de o minune,dar aceasta minune nu s-a intamplat. Eram neclintit in aceea caera de spital,nu mai auzeam pe nimeni,nu mai vedeam pe nimeni.Eram doar eu si niste amintiri din copilarie,acele amintiri cand eram fericit.Acum toata viata mea se spulberase.Totul in jur era fara sens.

Cu inmormantarea m-au ajutat parintii Jesicai.Nici nu stiu cum sa le multumesc.

Eram in camera mea,blestemata mea camera,in aceiasi casa in care plecasera toti rand pe rand.Eram singur,habar nu aveam ce sa fac cu viata mea,eram debusolat

Jess Pov:

Eram in living,si imi asteptam parintii.Aveam ceva foarte important sa le spun.Habar nu am cum o sa reactioneze,dar nu imi pasa.Mai inghit cateva guri de cafea,iar mama cu tata isi fac aparitia.

-Da scumpo,care e problema.

-Luati loc va rog.le zis eu serioasa.

-Uite care e faza,sa nu o lungesc asa,stiti faza cu Ray.

-Da scumpo stim,si incercam sa il ajutam cat se poate.imi zice tata in timp ce ma apuca de mana.

-Nu la asta ma refeream.zic eu in tipm ce ai mei se uita uimiti la mine

-Uite eu nu pot sa il las singur mai ales in aceasta situatie.zic eu.

-Adica??intreaba nedumerita mama

-Adica ma mut la el.zic eu serioasa.

-Nu!!Clar nu!!Orice dar numai asta nu.

-De ce?zic eu

-Pentru ca nu este normal,ce o sa zica lumea...

-Ma faceti sa rad.Iauuzi ce o sa zica lumea.Nu imi pasa de lumea asta proasta.Eu stiu un singur lucru,nu o sa il las singur in situatia asta.Eu oricum o sa ma mut cu el,fie ca vreti fie ca nu.Ramaneti cu lumea sau cu mine??

A urmat un moment de liniste,iar apoi s-au apropiat de mine si m-au luat in brate.

-Stii ca am fost mereu alaturi de tine.

-Va multumesc.

Dupa cateva ore de facut bagaje,am inceput sa le car in masina,si nu era una mica,doar caram cu mine o camera.

Dupa ce mi-am luat la revedere de la ai mei,si s-a lasat cu plans ,mai ales din partea tatei.

-Hooo tati,ca nu ma marit!! zic eu iar el ma lua in brate si ma saruta pe frunte.

-Ai grija de tine scumpa mea.

Dupa vreo 20 de minute de mers,am ajuns in sfarsit.

Eram in fata usei lui,eu ma uitam la el si el la mine.

-Oups uitasem sa il anunt.

[18+] RISC si CASTIG!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum