[18+] RISC si CASTIG!

e greu..

Ray Pov:

Ma plimbam pe strazile orasului,parca totul era pustiu chiar daca sute de oameni asaltau trotuarele.Ma uitau pe fetele lor,si ma intrebam ,oare eu cand o sa fiu asa fericit?Raspunsul il stiam demult:niciodata.Eu niciodata nu o sa fiu fericit.Stau si ma intreb cateodata,ce am facut?

M-am oprit pe o banca,aproape de periferie,era un loc linistit,fara treacatori,era un loc singur.Am aprins o tigara si m-am lasat pe spate.Voiam decat sa uit,sa uit tot.Trageam din tigara,voiam sa afund fumul in mine.Amintirii imi lovesc acum ochii,lovituri dure,si totusi ma abtin sa ma descarc.Nu am nevoie sa plang,cine nu ma cunoaste va rade de mine,ia cine ma cunoaste se face ca il intereseaza ca sa aiba subiect de barfa.Eram singur,nu aveam prieteni,nu aveam nimic.

O apelez pe Jess,singura fiinta care ma poate intelege acum,dar imi da cu ocupat.Trist,foarte trist cand te parasesc toti.M-am ridicat dupa banca,dezamagit,insa nu are rost sa pun la suflet ,am fost dezamagit de prea multe ori,si incep sa colind iar strazie,mut,parca desprins de tot din peisaj.Eram doar eu cu gandurile mele.

Priveam adesea pomii,starzile pline de masini de tot felul,oameni grabiti are nu au timp sa se salute,iar apoi o vad pe ea,si nu-i de mirare,era pe o bancuta in fata portii ei,butona telefonul.M-am apropiat de ea si am luat-o in brate,strangand-o tare,aveam nevoie de ea,aveam nevoie sa ma inteleaga.

-Da-mi drumul,tu ce crezi ca poti sa vi la mine cand ai chef?mi-a zis ea departandu-se usor de mine.

A fost un moment de liniste,ochii imi erau inlacrimati,plini de durere.Nu mi-a zis nimic,doar se uita la mine cu mila,apoi m-a luat in brate.Am stat cateva minite imbratisati,iar ea a rupt tacerea.

-Iarta-ma!!Ce ai de esti suparat?a zis cu o voce dulce si cu ochii inlacrimati.

M-am apropiat de ea,iar cu o mana am prins-o de solduri.

Jess Pov:

S-a apropiat de mine,cu ochii plini de lacrimi,si m-a luat in brate.

-Opreste-te o clipa,priveste-n jos, spune-mi ce vezi? Esti pe drumul pe care chiar ti-ai dorit sa il urmezi?Chiar duci o viata fericita lipsita de ispita?  Chiar asa? Hai sa iti zic cate ceva din viata mea.

Nu ziceam nimic,dar in sufletul meu ma simteam goala,nu mi-a pasat pana acum deloc de viata mea,eram fericita,aveam tot ce imi doresc.Il priveam in ochii,cu cata sinceritate imi zice.

-Nu am stiut ce este aia copilarie fericita...Cand aveam 6 ani,am primit cea mai groaznica veste din viata mea.Nu am constientizat pe moment,nici nu aveam cum.Stii...eram la scoala ,au venit ai mei si m-au scos la o prajitura.Mama avea ochii rosii,si parca ii aud si acum vocea cum tremura.Stii ce mi-au zis Ray,surioara ta a fost lovita de o masina,in timp ce se juca pe afara cu copiii,si este in coma. Nu am constientizat pe moment,doar imi amintesc cum era intinsa intr-un sicriu,parca dormea,era atat de fericita,iar eu eram doar un biet copil care a suferit mult la moartea surorii lui.

Mi-am intors privirea in jos,iar lacrimile incepusera sa imi inunde fata,

-Nu plange,nu isi are rostul.Au trecut apoi cativa anii,pana mi-am revenit,incepusem sa ies si eu pe afara,sa joc fotbal cu copiii,lucruri de copii de 12 anisori.Dar viata asta,firar-a dracului sa fie,imi rezervase o doza de agonie.M-am intors de pe strada,aceiasi strada care imi omorase sora acum cativa ani,si am primit o veste care mi-a facut noapte din zi.Am simtit cum imi pica cerul in cap.De data asta eram constient,constient ca tata murise intoxicat cu monoxid de carbon la una din firmele lui.Si totusi nu am cedat.Trebuia sa fiu acolo pentru mama,pentru rudele mele.Mama se inchisese in ea,lucra non-stop,ca sa imi ofere mie,tot luxul de care aveam nevoie,Au mai trecut inca trei ani in care incercam sa ne revenim.Apoi la 16 ani,am primit iar o veste groaznica,bunica avea cancer.Nu mai puteam rezista,am pierdut atat de multe persoane dragi din familia mea,incat nu mai puteam permite asa ceva.Cateva luni de zile,a stat numai prin spitale,dar pana la urma a decedat.

Il ascultam iar lacrimile imi invadasera de tot fata.Apoi il strang cat mai tare in brate,si il las sa continue.

-Eu,nu mai puteam trece peste,pierdusem deja 3 persoane dragi mie.Dupa moartea bunicii,toate rudele noastre s-au indepartat si nu am mai tinut niciodata legatura.A mai ramas decat bunicul.Stii asa sunt toti,la bine sunt toti in curul tau,dar la rau se fac ca nu te cunosc.Dar nu imi pasa,fiecare face ce vrea,nu am obligat niciodata pe nimeni sa stea langa mine.Apoi m-am apucat de trafic de droguri,trebuia sa o ajut pe mama cu cheltuielile casei.Am facut asta cateva luni bune,apoi o fraza a bunicului meu pe care o tin minte si acum,m-a determinat sa nu o mai fac.Stii ce mi-a zis,se uita la mine cu 3000 de ani de experienta si mi-a zis :Ce ba,vrei sa fi cel mai bogat din cimitir? Mi se face pielea gaina numai cand ma gandesc.Dupa ce m-am lasat de droguri,si incepuseram sa ne revenim pe plan financiar,s-a intamplat inca o tragedie.Acum eram decat eu cu mama.Stii unde imi gaseam linistea?Intre craci curvelor...Ma eliberam..Simteam nevoia sa ma descarc...Aveam si inca am titlul de Bad Boy,insa nimeni nu a stiut vreodata ce este in sufletul meu.Iar mama a ramas singura persona are imi mai era alaturi.

A inceput sa planga,si sa ma stranga tare in brate,apoi si-a sters lacrimile si a continuat.

-Stii ce am aflat ??Am fost sunata de o vecina ca mama e in spital,in coma a lovit-o o masina.Ma intreb uneori,de ce sufar atat,oare nu era mai simplu daca muream eu??Iar acum  ce o sa se intample daca mama....

-Nu vorbi prostii...i-am zis eu ,oprindu-l sa continue ce avea de zis.Apoi l-am luat in brate,iar buzele noastre s-au lipit si a continuat cu un sarut dulce,abia simtit printe raurile de lacrimi ce curgeau pe fetele noastre.Apoi m-am indepartat usor,macar unul dintre noi trebuia sa fie rezistenta,air el nu avea cum,suferise prea mult.Ii sterg lcrimile dupa obraz,apoi il invit inautru,sa se mai linisteasca.

-Uite fa-ti un dus,iar apoi mergem la mama ta la spital.

Ia prosopul si se duce in baie,Iar eu raman si ma apuca o tristete.Priveam pe fereastra din camera mea,el avea dreptate aveam o viata perfecta,lipsita de griji,insa eram o proasta,am ajuns sa il judec chiar daca nu stiam nimic despre el.Acum simteamnevoia sa ii fiu alaturi,merita asta.

Dupa micul dus,ne indreptam spre spital.Eu conduceam ,iar el privea pierdut pe geamul masinii.Ii simteam durerea si daca as fi fost in locul lui nu cred ca as fi rezistat..Am ajuns intr-o camera de spital,in pat era aceiasi femeie frumoasa pe care on intalinisem in parcare la mall,unde si atunci il judecasem gresit.Fata ei era palida,galbena,si era la aparatele care o ajutau sa respire.Ray era ajezat pe un scaun,cu capul pe pat,tinand-o de mana.Dupa vreo 40 de minute isi face apariti un doctor,insotit de alte 4 asistente.

-Ne pare rau ,domnule dar trebuie sa o deconectam de la aparate.Nu mai are rost sa o tinem,oricum nu are nici o sansa sa isi revina.

-Sa imi bag pula in voi.Vreti bani,poftim bani..zice in timp ce scoate cateva mii de euro din buzunar si ii azvarleste in fata.

Doctorul a lasat in jos privirea,si mi-a facut semn sa ies pana afara,asa ca l-am urmat.

-Domnisoara,chiar nu mai are rost sa o tinem conectata la aparate,doar o minune o mai poate salva.

-Uite,va rog frumos,macar 24 de ore sa o mai tineti va rog frumos.

-Ok,trebuie sa vina cineva sa semneze niste formulare.

-Ok.

I-am sunat pe ai mei,le-am explicat situatia si a venit repede la spital.Dupa ce au completat formulare,au intrat in camera de spital.Ray nu se mai dezlipise de langa mama lui,banii ramasesera acolo aruncati jos.Mama nu putea sa se abtina aa ca izbucneste in plans,luandu-l pe Ray in barte ca pe fiul ei,si i-a zis.

-Nu esti singur,suntem aici cu tine,suntem siguri ca o sa trecem si peste asta.Fi tare.

-Incerc.zice Ray in timp ce ii da un mic sarut pe frunte mamei lui.