Casa de la capatul strazii

5.Visul

"-Unde sunt?Ce se intampla?Mama?
-Nu te teme,eu sunt aici!
-Tina,unde ma aflu?
-Stai linistita,Mya,totul o sa fie bine,dar am nevoie de ceva de la tine.
-Ce?!
-Mama ta nu crede in mine,asta inseama ca trebuie sa o faci sa creada!
-Cum?!Ce ai vrea sa fac?!
-Trebuie sa o sperii putin!
-Ce vrei sa fac mai exact?
-Te duci la ea in camera in timp ce doarme,iei perna si ... o sperii.Intelegi tu la ce ma refer.
-Vrei sa o asfixiez pe mama?!
-Nu sa o asfixiezi de tot,putin ca sa o sperii!
-In nici un caz!
-Tu o sa faci ce zic eu!Esti sub puterea mea!Nu ai cum sa scapi!Daca nu o chinui pe ea,te chinui eu pe tine!"

Mya se trezeste speriata,se uita prin camera,apoi la ceas,era ora 03:33 dimineata.Aceasta se ridica din pat fara sa fie constienta ce face.Se duce in camera mamei,ia perna si i-o pune pe cap Elizei.
Aceasta s a simtit imediat ca ramane fara aer,se zbatea sa se elibereze,nu stia ce se intampla,nu putea sa tipe dupa ajutor,nu putea sa faca nimic.
Dupa aproximativ 40 de secunde,timp in care mama fetei nu a putut sa respire,Mya a eliberat-o.
Copila s-a dat in spate si s-a lipit de perete,mama ei ridicandu-se din pat si venind spre ea.
-Mya,tu esti normala la cap?!Puteai sa ma omori?!Esti nebuna?!urla acesta la fata.
-Nu pot ,mama,nu pot sa o controlez,nu ma lasa in pace,ajuta-ma!zise aceasta ghemuita jos in coltul camerei.
-Ce nu poti?Cine nu te lasa?Pe cine nu poti sa controlezi?Depsre ce vorbesti acolo?!
-Tina,e rea,ma chinuie!
-Iar incepi cu Tina a ta,termina odata,ea nu exista!
-Mai incet,o sa te auda si poate sa te raneasca.
-Măi copile tu chiar nu mai gandesti limpede deloc?!
Seara aceea a trecut cu greu,Mya a adormit plangand si visand-o din nou si din nou pe Tina,iar Elizabeth era din ce in ce mai ingrijorata pentru fiica ei.
-Buna ,scumpo,cum te simti?o intreaba aceasta pe fata.
-Bine,raspunse aseacta sec.
-Vreau sa vorbim despre ce s-a intamplat aseara!
-De ce?!Ca sa imi zici din nou ca sunt nebuna?!
-La cum vorbeai,draga mea, si la ce spuneai asta ar fi crezut oricine.
-Dar tu nu esti oricine,tu esti mama mea,tu ar trebui sa imi fi alaturi si sa ma ajuti sa scap de ea!spuse aceasta cu ochii in lacrimi.
-Asa e!Imi pare rau,scumpo!
In acel moment Mya se uita 5 secunde la mama ei,iar apoi se ridica si pleaca in camera ei.Dupa ce a incuiat usa s-a aruncat direct in pat ,a luat perna in brate si a inceput sa planga,iar la scurt timp a adormit din nou.

Gata si capitolul acesta,speram sa va placa! :*