Casa de la capatul strazii

7. " O sa creada... o sa vada ea"

- Inteleg ca vreți să vorbiți cu mama, dar as vrea si eu sa stiu care-i situatia mea.
- Mya, chiar imi esti simpatica, dar cred ca ai ramas cu sechele din cauza incidentului petrecut in acea casa.
- Ce vreți sa spuneti? Sunt nebuna?!
- Nuuu... ti-am mai spus,nu vreau sa ma intelegi gresit .. trebuie sa te tratezi pana nu intri in depresie...
Aceasta nu a vrut sa arate ca plange, asa ca a iesit fungind din biroul psiholoagei.
- Mya, draga mamei, ce s-a intamplat?
- Lasa-ma! Du-te ca te cheama doamna psiholog.
Aceasta a intrat in birou si a spus:
- Doamna, ce se intampla? Eu mi-am adus fiica sa se faca bine, nu ca sa o faceti sa planga! Stiti cate a suportat fata asta? Desigur..nu stiti...spune ea zambind sarcastic.
- Eu nu am nicio vina! Fiica dumneavoastra are nevoie de un sprijin mai mare. Trebuie sa se duca la un ospiciu...
- Cum adica?! Dumneavoastra va dati seama ce ma puneti sa fac? Cum sa-mi trimit propriul copil la ospiciu? Nu e alta cale?
- Nu..imi pare rau. Am incercat sa discut cu ea, dar tot imi spune de o anumita fantoma pe nume Tina...va. dati seama ca nu e normal, nu?
- Dar nu puteti sa-i explicati ca acea Tina nu exista?
- Ba pot sa-i explic, dar degeaba daca o tine una buna cu acea fantoma...ea singura trebuie sa-si spuna ca nu e adevarata.
- Bine, acum o sa plecam. O sa incerc sa discut cu ea cat de deschis pot.
- O sa va sun maine in jurul orei 12:00. Ma scuzati ca am reactionat asa, dar nimanui nu cred ca ar vrea sa-si duca copilul la ospiciu.
- Desigur, va inteleg...nu va faceti griji...o sa astept telefonul dumneavoastra. La revedere!
- La revedere!
Elisabeth a iesit si a luat-o pe fiica ei spunandu-i:
- Fata mea, vom merge acasa si vom discuta deschis.
- Bine...dar sper sa ma intelegi.
Au luat un taxi si au plecat spre casa. Cand au ajuns, Mya spune:
- Da mama...cred ca stiu ce vrei sa-mi spui. " Nu mai crede in acea fantoma. Nu e adevarata." Nu-i asa?
- Fata mamei, dar nu e adevarat? Nu e adevarata acea fantoma! E doar in mintea ta!
- Cum as putea sa-ti dovedesc ca ea exista?!spunand tipand. Nu intelegi ca daca nu vei crede, ma va bantui toata viata? Am timp decat 24h. Eu zic sa te gandesti.
Elisabeth nu a mai spus niciun cuvant. Era pur si simplu uimita de ce a spus fiica ei.
Ora 22:00
~Din perspectiva Myei~
Ma pregateam sa ma culc,dar din nou a apărut Tina.
- Ce cauti din nou aici? Chiar nu iti este milă de mine? Nu vezi ca nimeni nu ma crede? Din cauza ta, multe persoane ma cred nebuna!
- Gata! Ai terminat?spune ea scarbita. In seara asta la miezul noptii vei sta treaza. Voi veni din nou.
-Sstai.. La naiba..a disparut, spune ea in soapta.
00:00
Asteptam sa apara... numaram minutele, secundele...pana cand a apărut.
- Esti pregătită de distracție?spune ea razand.
- Ce inseamna asta?spune ea socata.
- O sa creada..o sa vada ea...
_____________________________
Gata si cu capitolul acesta. Speram sa va placa.. :)
Scuzati eventualele greseli.