NOI

Cap.1

M-am apropiat de cartierul rezidențial si-l vad la datorie pe Peter portarul, care îmi zâmbește bucuros că mă vede.

-Buna Stefy! Abia asteptam să te văd, sa-mi faci ziua mai bună!

-O, Peter mă faci să mă simt bine, ca de obicei! îi răspund sinceră.

Peter e cam de-o seamă cu mine si a venit din Bulgaria, o țară vecină cu România, probabil de asta ne si înțelegem.
E înalt, blond cu ochii albastri si foarte prietenos. Suntem doi străini care lucram intr-un cartier bogat din Hamilton, un oras din Noua Zeelandă.

L-am cunoscut cu trei luni în urmă când am venit să lucrez aici la propunerea matusii mele. Ea lucra de mulți ani aici, dar cum bunica s-a îmbolnăvit si n-avea cine să se ocupe de ea m-a rugat să vin în locul ei pentru a nu-si pierde locul de muncă.

Abia am terminat facultatea pentru care m-am pregatit din copilarie, am facut-o fără să plătesc taxe, de aceea cam toată perioada studenției am petrecut-o în cămin învățând pentru a avea note foarte bune. Ai mei nu-si permiteau sa -mi plateasca facultatea, puținii bani pe care ii trimiteau erau pentru plata hranei si a caminului.
Ce poți face dintr-un salariu de vanzătoare si unul de mecanic? Mă iubesc mult si m-au sustinut mereu, m-au îndrumat prin vorbe toata viața. Dar degeaba, dupa atâția ani de studiat, m-am trezit somera, n-am gasit nimic de munca pentru ceea ce am terminat si ceea ce-mi place.

Asa ca propunerea a picat bine, m-a făcut sa-mi fac planuri, să visez la un viitor mai bun. Am făcut calcule si dacă lucrez doi ani aici, voi avea destui bani sa-mi deschid un cabinet veterinar. Asta sunt eu, fata cu listele si planurile de viitor.

-Îți urez o zi bună! mă trezește la realitate Peter.

-Da, sigur o sa am! îi spun ironic si plec fluturandu-mi mâna spre el.

Peter are cam aceasi poveste ca a mea, a venit sa-si schimbe soarta. Cred că mă place, dar nu îndrăznește să mă invite undeva. Îi văd ochii stralucind când mă priveste, câteodată îi observ si o mică roseata pe obraz. Mă bucur că nu-mi cere să ies cu el pentru că n-am timp de asa ceva, eu am venit cu un scop bine definit si nu vreau să se simtă prost când o sa-l refuz.

Imi place serviciul asta, vin de patru ori pe săptămâna lunea, miercurea,vinerea si duminica. In celelalte zile lucrez la un restaurant din oras, aproape de apartamentul în care locuiesc cu chirie cu Maria, o colega de serviciu .

Vreo două luni n-a fost nimeni in casa asta mare si stergeam doar praful, totul era neatins. Dar în ultima lună, dimineața mai găsesc câteva pahare goale, țigări în scrumieră, lenjerie intimă feminina pe sub pat sau chiar atarnand pe veioza, am strâns deja un cos cu chiloti, bustiere, sutiene push-up, portjartiere.

N-are gusturi proaste! La mine lenjeria consta in niste chiloti si sutiene albe sau negre!

Mă gândeam să le iau si să le vand, poate castig niste bani în plus, ar fi ca un bonus. De vreo două ori am gasit livingul devastat, ziceai ca a fost jefuit, sticle goale si chistoace aruncate peste tot, am gasit chiar si prezervative folosite aruncate prin baie sau prin dormitoare.

Stiu de la matusa mea că este casa unui sportiv, dar nu stiu cum arată sau ce sport practică, nu stiu absolut nimic si nu l-am văzut niciodată, banii îi iau o dată pe lună de la o doamnă în vârstă care mă asteaptă în prima zi din luna.

Nu vorbesc prea multe cu ea, îmi zambeste si-mi spunea să am grijă si să fie mereu curat. Îmi place că nu mă deranjează nimeni, vin fac curat si plec când termin, cu cat mă misc mai repede cu atât am mai mult timp pentru mine, bineînțeles să nu fie ca în cocina, pentru că atunci îmi ia aproape o zi să curăț.