NOI

Cap.42

Il vad cum se apropie de mine ca felina care si-a ochit prada. Am ramas pe loc si doar il urmaresc, astept sa vad ce are de gand.

-Te-ai simtit bine? repeta iar.

Maxilarul lui e inclestat, o vena ii pulseaza vizibil iar ochii ii sunt micsorati, mai are putin si scoate flacari pe nari. Imi revin din socul de a-l vedea cand eu stiam ca e la mii de kilometri si mai ales dupa cum m-a intampinat dupa ce m-a vazut coborand din masina lui Brian.

-Sonny , ce surpriza! Nu stiam ca vei veni azi, ii spun zambindu-i cald.

-Da , asa se pare! De asta ti-ai petrecut timpul ...intr-un mod mai placut, nu? spune ironic.

-Am fost sa cumpar cate ceva pentru bebelus si m-am intalnit cu Brian prin mall, continui sa-i spun calma chiar daca este foarte aproape de mine si sunt nevoita sa-mi tin capul mai mult pe spate ca sa-i vad ochii.

Ii simt respiratia rapida, semn ca e plin de nervi si fierbe, isi duce berea la gura si bea din ea aproape terminand-o apoi imi spune la fel de ironic.

-Si ati petrecut timpul impreuna ... daca tot erati singuri si plictisiti, nu?

Ah ,are chef de cearta!Iar l-a luat crizele!

-Sonny, Brian e colegul si prietenul tau! Am iesit impreuna de cateva ori si ce-ai fii vrut acum cand l-am vazut, sa-l ocolesc ca si cum nu-l cunosc? spun nervoasa.

Dau sa trec pe langa el spre camera mea, n-are rost sa insist daca tot crede ce vrea el. Iar are o criza de gelozie, asa ca mai bine il las sa se calmeze.

-Unde crezi ca pleci? imi spune apucandu-ma de mana.

-Nu vreau sa vorbesc cu tine cand esti asa! N-ai deloc incredere in mine! tip la el si imi trag mana dintr-a lui.

Dar n-am nici o sansa in fata lui, bineinteles. Ma prinde din spate si ma lipeste de pieptul lui.

-Am incredere in tine, iubito! Dar mi-a fost atat de dor de tine ...si cand te-am vazut cu Brian ... m-am enervat! Stii, ca nu-mi place sa vad pe cineva langa tine! Chiar daca stiu ca nu-i dai atentie, tot ma racaie. Esti a mea! imi sopteste langa ureche si ma intoarce cu fata la el.

Se aseaza pe vine si imi ia burta in mainile lui mari, uitandu-se cu dragoste la ea de parca ar vedea prin ea.

-Sunteti ai mei si mi-a fost al naibii de greu fara voi!

O Doamne , nebun mai e! Dar e nebunul meu si-l iubesc asa gelos si posesiv !

-Sonny si mie mi-a fost dor de tine, soptesc si-l trag in sus.

Ma inconjoara cu bratele lui si-mi zambeste cald. I-a trecut orice urma de furie si a ramas doar privirea lui plina de dragoste si dorinta.

-Bine ca mai poti inca sa ma înconjori, spun razand.

-Iubito, arati foarte bine si te iubesc al naibii de mult! spune cu buzele lipite de crestetul meu.

-Of , Sonny! Esti un nebun! rad strangandu-l cu mainile de mijloc.

-Ma iubesti, Steffany? abia il aud.

O baietelul meu nesigur pe el!

-Da, Sonny! Te iubesc mult! ii spun privindu-l in ochi si-l vad cum se bucura de raspunsul meu.

Ma tine in brate ceva timp fara sa spuna nimic, ne alinam dorul pe care ni l-am dus unul altuia.

-De ce nu mi-ai spus ca vii azi?

-Am vrut sa-ti fac o surpriza! Dar se pare ca cel surprins am fost eu ...., maraie printre dinti.

-Sonny, nu incepe iar! Ti-am explicat cum a fost! fac pe suparata.