NOI

Cap. 7

La naiba, îl simt cum ma urmareste cu privirea!

Îi pregătesc micul dejun, de obicei vine după ce termin dar azi deja este la bucătărie asezat masă.

-Te ajut? mă întreabă surprizandu-ma cu tonul lui plăcut.

-Vrei? Ai putea să bați ouăle ...,îi spun zâmbind.

Îmi place imaginea asta ,noi doi în bucătărie ca o familie adevărată, pregătind si mancand împreună, intr-o atmosfera calmă si frumoasa.

Vise Stefania, vise!

Când îi pun mâncarea pe masă , trec pe lângă el pregatindu-ma să plec, dar mă apucă cu degetele lui de ale mele.

-Te rog, rămâi cu mine, îmi spune privindu-ma în ochi rugător.

Aprob dând din cap si mă asez în fața lui si-l vad bucurandu-se.

-Spune-mi ceva despre tine, îmi spune pe un ton vesel.

-Păi , ce as putea sa-ti spun?

-Orice! As vrea să te cunosc mai bine...

-Stii cum mă numesc, vin din România dintr-un oraș de lângă mare, sunt singură la părinți si am douăzeci si patru de ani...

-Ce ai facut până la vârsta asta? continuă curios, dornic de cat mai multe informatii.

- In mare parte a timpului am studiat, sunt doctor veterinar , dar fara servici ..., îi spun încercând să fac haz de necaz.

-Ce? Esti doctor? întreabă foarte mirat.

-Da, veterinar ,îi spun cu tristețea care mă apucă de fiecare dată când vorbesc de visul meu deocamdată nerealizat.

-Si ai venit aici să lucrezi ca...,se opreste nevrand probabil să mă jigneasca.

-Ca menajeră , da, pentru doi ani, continui eu.

-De ce?

-Nu toți ne-am născut intr-o familie bogată si locuim intr-un cartier exclusivist! îi spun cu toate ca stiu ca sunt rautacioasa.

Se uită la mine si îi văd furia din ochi.

-Nu vorbi despre mine ca si cum m-ai cunoaste! Nu e chiar asa cum crezi tu..., îmi spune rece.

Ah, rahat!

-Ok, iarta-ma daca am atins un punct sensibil...

-Nu, iubito, iarta-ma tu ca m-am enervat, tu n-ai nici o vina, îmi spune zâmbind usor.

,,Iubito'' O Doamne ce bine suna!

Simt cum mă inrosesc, cuvântul ăsta sună atât de bine, scos din gura lui, pe buzele lui.

Am revenit la atmosfera plăcută si toată ziua si-a petrecut-o aproape de mine, unde merg eu vine si el, vorbim despre tot felul de lucruri minore fără prea mare importanță, o conversație lejeră.
Îmi place când îl văd asa de relaxat si glumeț .

Pe la ora cinci auzim bătăi în usa

-Deschid eu! strigă spre mine.

-Bine , îi răspund zâmbind.

-Ce cauti aici? îl aud cu un ton rece.

-Dragul meu ,asa o intampini pe mama ta? o aud spunând pe femeia din fața lui.

O Doamne , e mama lui!

E aceasi femeie pe care am vazut-o la volanul masinii sale atunci când si-a rupt piciorul.