NOI

Cap. 50

 -Nu trebuie sa pleci? ii spun incet.

-Ihm,    imi spune tinandu-ma strans in brate la fel cum a facut toata noaptea.

Ma imping mai mult in el, incercand sa-l fac sa se trezeasca si sa reacționeze cumva. Iar trebuie sa plece pentru vreo doua zile, au o partida pe cealalta insula si nu vrea sa se ridice din pat. Sincer nici eu n-as vrea sa plece, gandul ca voi dormi singura ma supara, dar acesta e serviciul lui, e ceea ce-i place si intotdeauna a fost serios cand a fost vorba de asta.

-Iubito, daca iti mai impingi funduletul in mine, s-ar putea sa intarzii mai mult! ma ameninta provocator.

-Sonny , esti un obsedat! Esti in intarziere si nu-i frumos ca toti colegii tai sa te astepte langa autobuz, pentru ca nu vrei sa te ridici din pat,    il cert si incerc sa ies din stransoarea lui dar bineinteles ca n-am nici macar o mica sansa.

-Iubito , nu vreau sa plec de langa tine! Nu acum,     se plange ca un copilas.

-Sonny ,  de la nunta ai devenit cam lenes! il intarat.

        Sa nu mai zic ca continui sa fii o lipitoare!

-Ah, nunta! Iar imi aduci aminte de nunta noastra si stiu iubito, ca nu te-am dus in luna de miere, dar iti promit ca vom recupera imediat dupa turneu,    imi spune serios, ridicandu-se intr-un cot dandu-mi parul la o parte de pe gat si sarutandu-ma usor.

-Sonny, nunta a fost perfecta! Oricum Sid e prea mic si nu m-as simti bine lasandu-l acasa! incerc sa-l fac sa nu mai regrete. 

 Continui  sa stau intinsa in pat chiar daca el a reusit intr-un final sa se imbrace si sa plece dupa ce mi-a declarat dragostea lui eterna.

Ma gandesc la nunta care a fost cu cateva zile in urma. Sonny a continuat sa-mi faca surprize si m-am trezit in dimineata ceremoniei cu matusa, varul meu cu sotia si copilul lui. Am ramas paralizata in usa, nu-mi venea sa cred ca au venit tocmai aici la mii de kilometri pentru mine. 

-Buna, draga noastra! Ce frumoasa esti! mi-au zis in cor si m-au imbratisat pe rand.

-Ce surpriza mi-ati facut! Chiar nu ma asteptam! le raspund incercand sa ies din socul revederii.

Dar imediat m-a lovit realitatea. Nu si-ar fii permis sa vina din Romania cu totii.

     Oare de unde au avut atatia bani pentru drum?

-Nu puteam sa venim, iti dai seama, dar sotul tau a insistat atat de mult si ne-a trimis biletele de avion! Asa ca, iata-ne!

Dumnezeule , ce nebun e!Dar il iubesc enorm , mai ales pentru lucrurile cu care ma surprinde!

  Trebuie, totusi,  sa am o discutie cu el. Nu vreau sa-si cheltuie banii pentru mine! Dar atunci m-am  bucurat  de reverea celor dragi mie. M-a asteptat in fata bisericii, plin de emotii la fel ca si mine. N-a mai rezistat si cand m-a vazut, m-a sarutat cu multa pasiune, enervandu-le pe mama si bunica lui care l-au pus sa astepte inauntru. Pana la urma impins de cele doua si de organizatoarea nuntii, a plecat si m-a asteptat in fata altarului. M-a mai sarutat o data pana a inceput preotul sa vorbeasca facandu-l pe acesta sa se incrunte si pe toti din biserica sa rada, mai ales colegii lui care sunt la fel de obraznici ca el, cred! Iar sarutul dupa ce ne-am jurat credinta si ne-a dat voie preotul, a fost atat de profund si intim de ziceai ca suntem singuri in camera. S-a oprit doar atunci cand preotul isi tot dregea vocea pana a inceput sa tuseasca de-a binelea. Ne-a pufnit rasul si am iesit in uralele tuturor veseli si fericiti.

      Bineinteles ca a fost presa peste tot si ne-au facut multe fotografii, dar nu ne-a mai pasat de comentarii, de articole sau poze prin ziare sau reviste.