NOI

Cap. 6

Azi e ziua mea liberă si am câteva cumpărături personale de făcut, asa că plec acum de dimineața. Cred că nu s-a trezit, nu aud nici o miscare în camera sa.
De cateva zile sunt o angajată model, îi pregătesc micul dejun, îl ajut când îmi cere, dar de câte ori vrea să discutăm despre altceva mă scuz si îi spun că am treabă si găsesc diverse motive.
Il văd cum stă încruntat, ar vrea să stăm mai mult de vorbă, dar îl tratez exact ca pe seful meu, ba chiar îi vorbesc la persoana a -II-a enervandu-l la culme cu indiferența mea. Răspunsurile mele în general sunt monosilabice, da sau nu. El îsi petrece mult timp în camera de sport, trage de aparate, îl urmăresc cum iese transpirat si dezbrăcat până la brâu, îi admir tatuajul de pe spate cu numele lui de familie, mă trezesc visând cum ar fi sa-i ating fiecare literă, dar nu vreau să mă vadă, nu vreau să mai râdă de mine.

Nici când face dus si trebuie sa-i pun protecția gipsului nu-i dau atenție cu toate că tremur pe interior, tanjesc sa-l ating sau sa ma sarute.

De-a naibii ce sunt, nu-i arat ! Alta data sa invete sa vorbeasca si sa nu se mai creada superior !

De curiozitate am intrat pe google si am aflat mai multe informații despre el, se pare că este unul din cei mai buni jucatori de rugby de aici, este mereu selectionat în echipa națională. Am văzut poze cu echipa sa chiar si cu prințul William, când a fost plecat a participat la Campionatul Mondial de rugby si au luat trofeul.

Dar tot un dobitoc ramane pentru mine!

Din seara în care ne-am sărutat s-a mutat în dormitorul lui, ne desparte doar un perete, coboară rar jos, în general la masă , atunci cand gătesc eu sau când comandam.

La poarta îl găsesc pe Peter care imi zambeste larg.

-Buna Steffy! Te asteptam...

-Da?ii spun mirata.

De ce oare ma astepta si de ce vad ca se framanta atata!

-N-ai vrea sa iesim impreuna diseara?

O Doamne ,o intalnire! N-am mai avut o intalnire de foarte mult timp!

-De ce nu? ii raspund increzatoare.

Poate asa n-o sa-l mai visez in fiecare noapte pe Sonny!

-Ok, vin sa te iau pe la ora sapte! Abia astept! imi spune facandu-mi cu ochiul.

Cumparaturile mi le fac rapid la un mall din apropiere, imi iau chiar si o rochita pentru iesirea de diseara. Ma simt chiar bine atunci cand ajung acasa si-l vad in living vorbind la telefon , pare destul de nervos .
Incep sa urc scarile si-l aud cum țipa.

-Ti-am spus ca nu este nevoie să vii, sunt bine!

Inchide telefonul si aud un zgomot, cred ca a trântit vaza de pe masuta.

Oare cu cine vorbea? De ce era atat de nervos?

Intru în camera mea si-mi dau drumul la muzica, am timp destul să mă ocup puțin de mine.

Îmi pregatesc o cadă plină cu apă caldă si spumant mirosind ca parfumul meu preferat, a lacramioare.
Ma relaxez total, nu ma mai gandesc la nimic doar imi ascult muzica preferata . Ma imbrac cu un halat , parul mi-l prind cu un prosop in sus si-mi pregatesc o masca de fata invatata de la bunica mea, facuta dintr-un galbenus de ou si o lingurita de miere.

Mi-o intind pe fata, la mustata imi pun o banda si imi dau unghile cu oja.

Aud bătăi în usă insistente

Ah,la naiba chiar acum? Arat de parca a vomitat cineva pe fata mea!

Intredeschid usa si nu-l las sa intre, îmi țin fața mai mult întoarsă.