NOI

Cap. 10

Deschid ochii dupa mult chin, am dormit cam putin in noaptea asta.
Amintirile noptii ma fac sa zambesc, mainile si gura lui pe tot corpul meu ma fac sa ma inrosesc chiar daca sunt singura in pat.

Unde o fii Sonny?

Ma ridic si dau ochii de un bilet pus pe perna lui.

,,Vin la pranz!''

Cam scurt, dar tot ma incanta, tot ceea ce face si stiu ca e de la el ma face sa mi se incalzeasca sufletul si simt batai de inima in plus.

Fac un dus si dupa ce inventariez frigiderul si dulapurile, plec spre magazin cu o lista in geanta si cu cardul de cumparaturi pe care il am de cand am inceput sa lucrez pentru Sonny.

Cand pun mana pe card ma duc cu gandul iar la discutia pe care trebuie neaparat s-o am cu el, nu stiu cum o sa decurga, dar trebuie sa stabilim anumite lucruri.

Cu capul plecat, adancita in gandurile mele dau de Peter la poarta.

Ah,la naiba ,am uitat de el !

-Buna Steffy! ma saluta zambind cald cu toate ca ultima oara cand ne-am vazut se uita destul de socat la Sonny.

-Buna Peter! Ce mai faci?

-Sunt bine  ...a...ma gandeam daca ramane valabil intalnirea de diseara? imi spune privindu-mi reactia destul de serios.

-Peter, nu cred ca mai pot ...

-Mi-am dat seama din acea seara, am vazut cum te priveste. Sunteti impreuna?

-Da, e cam complicat, nici eu nu stiu ... , îi spun sincer .

E un subiect care chiar ma doare, mereu ma gandesc si ma intreb ce suntem noi, dar cand il vad uit naiba de tot si sunt constienta doar de prezenta lui.

La ,naiba m-am indragostit de el si-l iubesc !

Ma despart de Peter si fac cateva cumparaturi, mai multe legume si fructe iau un taxi care ma lasa in fata portii.
Acolo cobor, iar Peter se ofera sa ma ajute pana la casa luandu-mi din mana pungile de hartie.
Il consider un prieten si am nevoie sa-l stiu asa, imi place compania lui si ma face sa ma simt bine.

Acum ma simt un pic jenata fata de el pentru ca l-am refuzat si totusi el vorbeste cu mine si se poarta fara resentimente.

-Esti fericita?

- A ...da , sunt! îi răspund sincer.

-Ai grija Steffany, e o lume noua pentru tine! Sunt diferiti fata de noi si n-as vrea sa te vad suferind,pentru ca ...pentru ca...esti o fata buna, imi spune oprindu-se pe drum si privindu-ma ingrijorat in ochi.

Dar contactul nostru vizual este intrerupt de un scartait de roti si o masina oprita brusc langa noi.
Nici nu e nevoie sa ma uit ca sa-mi dau seama cine e.

Coboara din masina trantind portiera si ne saluta cu ranjetul lui rautacios in coltul gurii.

-Peter ma ajuta cu cumparaturile,    încep si nu stiu de ce sa ma justific, poate pentru ca-l vad nervos.

-Da, multumesc Peter! Nu trebuie sa fii la post? îi spune rece si cu o atitudine superioara facandu-ma sa mă simt prost față de prietenul meu si simt cum încep să mă enervez si eu.

-Da , domnule! răspunde Peter indiferent la jignire, dandu-i pungile din mana, se întoarce spre mine,  ignorandu-l si-mi spune.

-Daca ai nevoie de ceva, stii unde ma gasesti! ma saluta din cap si pleaca spre poarta.

O iau inainte fara sa-l bag in seama pe Sonny, care se urca in masina si porneste cu scartait trecand pe langa mine.

Iar a revenit capcaunul!