Descendants of One Direction

A găsit-o moartă!

     -Nuuuu!

     -Mie mi se pare draguta!

     -E la fel de oribila ca gusturile tale!

     -Pe bune, Riley! E doar o bluză!

     -Nu, Wendy! Nu e doar o bluză! În primul rand, e un tricou si în al doilea rand, dupa ce port astăzi voi fi judecata toata vara!

     De obicei, nu îmi pasă ce cred alţii despre mine, dar astazi trebuia să fie totul perfect! Nu stiu de ce.... dar trebuia!

     De ce nu îţi iei astea? zice Wendy arătându-mi o bluză neagră subțire pe care scrie "Always ready for trouble" într-un chenar metalic cu sclipici si nuanțe de verde-mov.

     -O, Doamne, Wendy, eşti un geniu! zic eu luând hainele şi fugind în baie.

     -Este aceeasi bluză pe care ţi am arătat-o prima oară!

*Între timp*

     -Ce zici de asta, Blair?

     -Nu! Urmatoarea!

     -Asta?

     -Numărul 3, de câte ori să îţi spun că port galben doar duminică? Ce zi e azi? E luni! Deci, sub nicio formă, nu port galben! Numărul 2!

     -Am găsit colierul ăsta cu perle adorabil!

     -Uuuu! Îmi place! De asta ești preferata mea! spune Blair, făcând-o pe Numărul 3 să îi arunce o privire urâta Numărului 2. Emily, tu ce ai găsit?

     -Cred că o să port salopeta...

     -În primul rând, doar eu port salopetă azi. Voi purtaţi fuste! Şi în al doilea rând, cine a zis că îţi poţi alege hainele?

     -Am crezut că ne ajutăm reciproc...

     -Eşti aşa drăguţă că îmi vine să vomit! Uite, scumpi, voi o să purtați rochii albe, iar după mă ajutaţi pe mine să găsesc o salopetă care să se potrivească cu ţinuta voastră, capiche? A, şi de acum în colo te cheamă Numărul 5!

     -Dar...

     -A, a, a, nu mă întrerupe! Vrei să ştii de ce Numărul 2 si Numărul 3 fac ce spun eu? Pentru că îmi vor locul. Vezi, nici nu încearcă să nege. Eu le credeam prietenele mele, dar sunt doar nişte curve! Şi ştiu că şi tu vrei să fii în locul meu! Dacă mă asculţi, poţi fii... într- o zi, dar dacă nu... cred că Numărul 2 ştie perfect. Acum, dacă mă scuzaţi voi merge la baie, iar când mă întorc salopeta perfectă se va afla pe patul meu! zice Blair clipind şi ieşind din cameră.

     -La ce se referă? întreabă Emily speriată.

     -Acum un an exista şi o Numarul 4, începe Numărul 2 să povestească. Dar voia să îi ia locul lui Blair, iar ea nu era de acord cu asta. Aşa că, într-o zi, Blair a vrut să o sperie ca să îşi revină. Într-o seară, în timpul unei petreceri,Blair a trimis-o pe Numărul 4 în subsolul casei sale să aducă băuturi şi a încuiat- o acolo, dar a pierdut cheia. A găsit- o peste 6 luni sub pat şi când s-a dus să o scoată a găsit-o moartă şi plină de sânge cu un bebeluş în braţe. Se pare că atunci când a fost închisă era însărcinată. Amanda i-a aruncat cadavrul într-un lac și a dus copilul la un orfelinat. Nu a fost prinsă încă.

     -Totuşi, unii zic că nu a pierdut niciodată cheia...continua Numărul 3.

     -O, Doamne! Trebuie să ies de aici! zice Emily panicată, îndreptându-se spre uşă, dar chiar atunci intră Mabel. Bell,ce cauţi aici?

     -Asta e camera mea... Tu ce cauţi aici? A, da, ne-ai lăsat baltă ca să fi una din minionii lui Blair! Deci, cum e să fi cea mai nouă Barbie?

     -Chiar foarte bine! Blair e mult mai drăguţă decât aţi fost voi vreodată!

     -Dar credeam că vrei să pleci, spune Numărul 3.

     -Normal că nu! Voiam să merg să caut... o rochie... în dulapul meu... din camera mea... şi să mă întorc...

     -Dar ai zis...

     -Că sunt nerăbdătoare să stau cu voi!

     -Mă bucur că eşti fericită... cred. În fine, eu am venit doar să îmi iau telefonul şi acum o să plec la Sarah, ştii, fata care te considera cea mai bună prietenă! A, şi apropo, dacă tot te înţelegi aşa de bine cu Blair, cum ar fi să facem schimb de camere? Eu o să stau cu Sarah şi tu rămâi cu Blair!

     -Asta ar fi super! Să stau cu nebuna care a omorât o biată fată şi a distrus viaţa unui copilaş... Abia aştept!

     -Ok, atunci ne vedem mai târziu! zice Mabel plecând.

     -Deci, aţi găsit rochia? zice Blair ieşind din baie.

***

     La câteva cabane distanţă, Sarah stătea singură gândindu-se la ce va face acum când Emily va intra în cameră. Până la urmă, împărţeau camera.

     -Ce faci?

     -Bell, m-ai speriat!

     -Te-ai speriat de propria ta colegă de cameră?

     -Emily e aici?

     -Nu, Einstein! Eu sunt colega ta de cameră! Mă mut cu tine!

     -Serios? Vrei sã stai cu mine? zice Sarah, aproape ţipând.

     -De ce nu aş vrea?

     -Pentru că sunt o fraieră, urâtă şi proastă care nu ştie să aibă grijă de ea?

     -Eşti sigură că eşti fiica lui Zayn? Nu cred că exista o zi în care să nu se uite în oglinda si să nu zică cat de frumos şi sexy e.

     -Uneori mi-ar plăcea să fiu ca tata. Dacă nu m-aş cunoaşte nici eu nu aş crede că sunt fiica lui. El e amuzant, narcisist şi, totuşi, toată lumea îl place, eu sunt doar... eu.

     -Şi exact ăsta este motivul pentru care eşti perfectă! Uită-te în oglindă! Ce vezi?

     -O simplă fată pe care nu o place nimeni...

     -Ştii ce vad eu? O fată tristă, ciufulită şi îmbrăcată urât care arată de parcă a plâns toată ziua, dar, chiar şi aşa, e extrem de frumoasă şi sunt geloasă că nu am ochii ei superbi. Şi, da, e o fraieră pentru că în loc să se aranjeze, să meargă la focul de tabără şi să se distreze cu PRIETENII ei, ea stă singură în pat plângând! Ştii cine e în tabăra asta? Persoanele talentate! Ştii la ce eşti tu talentată?

     -Modă?

     -Exact! Eşti super pricepută la modă! Atunci de ce nu eşti îmbrăcată în cea mai frumoasă rochie pe care o ai şi nu eşti afară distrându-te?

     -Bună întrebare... Ştii ceva? Mă duc să mă schimb şi o să ies acolo o şi să fie cea mai frumoasă zi din viaţa mea pentru că azi e ziua în care am  scăpat de Emily!