Riley
Aşa am ajuns să fiu târâtă într-un avion privat care merge în Canada, împreună cu cele mai bune prietene şi familiile lor. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, nu e chiar aşa de rău. E chiar super! Abia astept tabăra asta! Şi mama a spus că vor fi toţi colegii noştri, deci va fi ca o scoală fără teme. Nu sunt sigură dacă asta e de bine sau de rău...
***
-Riley, trezeşte-te! îmi urlă Jake în ureche.
-Încă cinci minute, Zacky! spun eu cu o voce somnoroasă.
-Zacky? spune el înainte de a-mi arunca un balon cu apă în faţă .
-Jake! @#€%÷¢\>¶! urlu eu cât să se ştie în toată tabăra că am ajuns.
-Nu-i vina mea că "Zacky" te-a ţinut trează până târziu! spune el abţinându- se să nu râdă. Îl iubesc pe Jake, dar uneori chiar e enervant să ai fraţi mai mici. Mi-aş fi dorit să nu îl fi trecut pe lista pentru Moşul când aveam 2 ani!
-Eşti aşa un ratat! spun eu coborând din avion.
***
Wendy
-O să îmi fie dor de tine, mamă! spun eu luând-o pe mama strâns în braţe. O iubesc pe mama! Ştiu, e ciudat pentru o fată de 18 ani, dar pur şi simplu suntem foarte ataşate, ţinând cont că sunt sunt singură la părinţi. Mama iubeşte fosilele, iar eu iubesc biologia, deci avem hobiuri comune.
-Mă faci să plâng! spune mama strângându-mă şi mai tare.
-Te rog nu! Dacă plângi tu, plâng şi eu şi eu şi chiar nu vreau să... încerc eu să spun dar sunt întreruptă de tata.
-Dacă aţi terminat cu sentimentalismele astea, putem să coborâm din avion? Trebuie să vedem în ce cameră vei sta, spune el făcândune semn să ieşim.
***
Mabel
-Am ajuns, am ajuns, am ajuns! spun eu, sărind în sus de fericire.
-Eu cobor prima! spune Rosy, sărind din avion.
-Ai noroc că am aterizat. Dacă nu Mabel ar fi rămas singură la părinţi, spune mama razând.
-Şi care e norocul? întreb eu sarcastică.
-Ha, ha, ha! zice Rosy, încercând să mă ucidă din priviri.
-Firar, nu am Wi-Fi! continui eu.
-Suntem pe un munte, la ce te aşteptau? spune ironic Rosy.
-Danielle, trebuie să coborâm! îi spune tata mamei.
-Ok, fetelor! Haideţi! spune mama, făcându-ne semn să coborâm.
***
Emily
-Haide, mami! Am ajuns, strig eu sărind pe mama.
-Aşteaptă! Cobor imediat! spune mama.
-Ok! Tati, îmi dai şi mie 100 de dolari? continui eu.
-Ti-am dat 500! spune tata, luând bagajele.
-Da, dar poate nu îmi ajung.
-Eşti pe un munte, la 1400 de metri de oraş. Nu o să ai prea multe de cumpărat.
-Bine! O să iau de la Sarah, vorbesc eu singură.
-Ce ai apus? întreabă mama.
-Nimic! spun eu.
-Ţi-am mai spus să o laşi pe Sarah în pace! O chinui de patru ani de zile, continuă tata.
-Sarah e cea mai bună prietenă a mea!
-Cea mai bună prietenă sau cea mai bună servitoare?
-Nu e ca şi cum aşi avea mei multe servitoare ca să fie ea cea mai bună, zic eu, fără să-mi dau seama de ce am spus.
-Louis deja a plecat. Ce aţi zice să plecăm şi noi? intervine tata înainte ca mama să se enerveze prea tare.
-Bine, spune mama coborând.
***
Sarah
-Şi ai grijă să te îmbraci gros seara, nu vrei să răceşti! Şi să nu te duci prea departe, în pădure! Şi ai grijă să nu...
-Ok, mamă! Am înţeles! spun eu, dându-mi ochii peste cap.
-Nu vă faceţi griji! Fratele mai mare va fi acolo să o salveze! spune Dylan, stând în poziţie de armată.
-Suntem gemeni! spun eu revoltată.
-Da, dar eu m-am născut cu 5 minute înaintea ta, contrar argumentează el.
-Cinci minute nu contează!
-În Canada contează!
-Taci odată!
-Dacă ai atâta tupeu, de ce nu îl foloseşti cu micuţa ta şefă? spune el, făcându-mă să îi arunc o privire urâtă.
-Emily tot nu te lasă în pace, scumpo? Vrei să vorbesc cu părinţii ei? spune tata.
-Emily nu e şefa mea, e prietena mea! spun eu revoltată.
-Cum spui tu! Dylan, ai grijă ca sora ta să nu fie umilită de diavoliţa aia mică! îi spune tata lui Dylan la ureche, în timp ce coborâm.
CITEȘTI
Descendants of One Direction
FanficOne Direction. Ce fată nu a iubit acea trupă? Cred că toți erau înnebuniți după ea... Până acum 18 ani, când trupa s-a destrămat, iar micuțele Riley(fiica lui Niall), Wendy(fiica lui Harry), Mabel(fiica lui Louis), Emily(fiica lui Liam) și Sarah(fii...
