Anonim *POV*
Ma tot gandesc la Ruth. Oare e bine? Mor pe interior ca nu stiu nimic de starea ei de sanatate. Vreau sa ma duc la ea la spital dar nu vreau sa afle cine sunt, nu acum. Daca nu o sa fie bine? Daca o sa fie mai rau? Imi alung aceste gnduri si incerc sa aflu ceva desprea ingerasul meu.
Necunoscut: Hei...
Ruth: Hei! Tot tu esti?
Necunoscut: Brooke, nu?
Brooke: Da.
Necunoscut: Stii ceva de starea ei ?
Brooke: Da, este bine nu are nimic grav decat o mana fracturata dar inca este inconstienta , astept sa isi revina.
Necunoscut: Multumesc mult.
Brooke: Dar tot nu mi-ai spus cine esti?
Necunoscut: Un prieten foarte bun.
Brooke: Si acest prieten are un nume?
Trimis la 9:47
Brooke: Sa inteleg ca nu?
Trimis la 9:47
Brooke: Si tacerea este un raspuns.
Anonim *POV*
Sunt atat de usurat ca nu e nimic grav. Imi este dor de ea, nu am simtit niciodata asa ceva pentru o fata. Poate ca ea chiar este speciala.
Hei! Stiu ca e cam scurt capitolul dar sper sa va placa. 😘
Vrea careva sa postez si capitolul 7 tot azi?
