Even *POV*
Doamne fata asta ma ma scoate din minti. Ii dau mesaje de ieri si tot nu imi raspunde ,simt ca o sa ma urc pe pereti daca nu aflu nimic de ea.
Ma mai invart de vreo 6 ori prin camera si decid sa ma duc la ea poate aflu ceva ca simt ca o iau razna ,trebuie sa stiu macar ca e bine.
Imi iau cheile de pe masa si ies ca un fulger ,nici macar nu am incuiat usa la cat de grabit sunt . Urc in masina si pornesc cu viteza spre casa ingerasului meu.
Ruth *POV*
Ma tezesc sacaita de o raza nesuferita de soare care nu ma lasa sa imi continui frumosul vis. Ma ridic incet din pat si o caut cu privirea pe Brooke,dar nu o vad. In acel moment usa de la baie se deschita iar pe ea iese prea fericita mea zana.
-Neata raza de soare. Imi spune aceasta radiind de fericire
-Neata , carui fapt ii datorez starea ta de fericire.
-Nu am voie sa fiu fericita?
-Am zis eu ca nu ai ?
-Nu si incepem sa radem amndoua.
-Brooke ... vreau sa ma duc din nou la Nick.
-Vrei sa vin cu tine?
-Nu, ma descurc
-Ok, hai sa mancam deoarece in stomacul meu se da razboi si nu stiu cine o sa castige. Incep sa rad de felul ei de am imi spune ca ii este foame.
-Bine hai
Cobor impreuna cu prietena mea la parter ca sa mancam. Dupa masa Brooke sa dus sa se schimbe la fel facand si eu.
Sunt gata in mai putin de 30 de minute. Brooke a plecat mai devreme dar stiu ca o sa ma sune diseara ca sa ma intrebe ce am facut.
Ies pe usa dar inainte sa plec o incui.
Evan *POV*
Ma aflu in fata casei ei,o vad cum paraseste casa si se urca in masina. Ma intreb unde se duce la ora asta? La Brooke sigur nu se duce deoarece ea a plecat mai devreme. Ma decid sa o urmaresc ca sa aflu.
Am condus aprocximativ 25 de minute si am ajuns in fata unui...unui cimitir? Nu o vad pe Ruth genul de fata care sa isi petreaca timpul prin cimitire. Astept ca ea sa iasa din masina si sa se indeparteze putin ca sa o pot urmari dupa cobor si eu.
Ruth *POV*
Sunt aici din nou mainile incep sa imi tremure la fel si picioarele. Calc cu pasi apasati dar totusi cu teama in acelas timp. Expir puternic dar simt golul acela in stomac.
Poate ca sunt eu nebuna dar in tot timpul in care am mers simteam ca cineva ma uremarea. Mi-am intors capul dar nu era nimeni,oare inebunesc? Imi alung gandul pentru moment si ma aplec sa las florile deasupra mormantului ,iar dupa ma pun in genunchi in fata pietrei funerare...
Si tadaaaaaa capitol terminat ,13 numar cu ghinion :))
Oare cum va reactiona Evan cand o sa afle de ce este Ruth intr-un cimitir?
Care vrea sa pun in seara asta capitolul 14?
