Ruth *POV*
Plimbarea mi-a prins bine chiar aveam nevoie de una. Cand ajung in fata casei mele gasesc usa deschisa,intru cu teama inauntru si gasesc tota sufrageria intorsa cu susul in jos.
Urc la etaj pana in camera mea ,iar in tocul usii era un baiat...inghit in sec, s-ar putea sa fie el ,dar daca e altcineva?
Imi fac curaj si il ating pe umar el intorcandu-se brusc, lasandu-ma sa ii vad chipul.
-Ruth esti bine.
La auzul vocii sale mi-am dat imediat seama ca este el, anonimul meu. Este asa frumos cu parul lui saten si ochii aia de un albastru intens in care simt ca o sa ma pierd. Nu stiu ce mi-a facut baiatul asta dar simnt ca ma inebuneste.
-Evan ce sa intamplat aici?
Si acum stiu cum arati. Ii spun eu cu un zambet de invingatoare.
-Pai nu stiu ce sa intamplat pentru ca eu am ajuns acum 10 minute fiind ingrijorat ca nu imi raspunzi la telefon. Si stiu ca iti place ce vezi.
-Imi pare rau dar am iesit la plimbare si mi-am lasat telefonul acasa. Evit sa ii raspund sau sa ii intorc vorba cu privire la aspectul sau fizic. Nu de alta dar cam are dreptate iar mie nu imi place sa recunosc.
-Inseamna ca trebuie sa fac curat. Uraa.
-Te ajut si eu ingeras.
-Multumesc.
-As fi vrut sa iti dezvalui identitatea mea mai tarziu...imi spune cu capul in pamant si nu stiu de ce dar cred ca are legatura cu cei doi musafiiri de seara trecuta.
Imi fac curaj si ii pun intrebarea care ma supara de la vizita celor doi.
-Evan tu ai o logodnica?
La auzul intrebari mele face ochii cat cepele. Deci se pare ca nu m-a mintit.
Cat de proasta am fost. Astept sa spuna ceva dar nu spune.
-Evan?
Dar nimic se uita in alta parte.
-Sa stii ca si tacerea este un raspuns.
-Ruth este o poveste complicata. Imi spune frecandu-si ceafa.
-Am timp sa o ascult asta daca nu vrei sa ma lasi sa cred ceea ce pare.
-Dar nu as vrea sa iti spun chiar acum.
-Deci nu vrei sa imi dai explicatii?
-Nu ai intelege Ruth.
-Nici macar nu ai incercat de unde stii ca o sa trag concluzii pripite si nu o sa te ascult pana la final?
-Pentru ca te cunosc Ruth si oricine ar face la fel daca ar auzi povestea mea.
-Nu ma cunosti deloc Evan singura persoana care m-a cunoscut mai bine decat mine a fost....dar ma opresc cand imi dau seama ca vroiam sa il aduc pe Nick in discutie.
O lacrima mi se prelinge pe obraz ,eu stetgand-o inainte sa observe el.
-Cine a fost Ruth?
-Nimeni
-De ce nu vrei sa imi spui?
-Tu de ce nu vrei sa imi explici?
-...
-Asa ziceam si eu
Dupa asta am plecat in fuga cu lacrimi in ochii ignorand toate strigatele baiatului. Stiam unde ma indreptam . Ma duceam la el pentru ca el e singurul care ma ascultat. M-as fi dus la Brooke dar ea nu este acasa.
Evan *POV*
Cat de prost pot fi? De ce nu i-am spus? Poate pentru ca iti este frica de reactia ei . Poate...
Ies din casa si pornesc in cautarea micutei mele printese. Nu stiu unde ar putea fi.
***
Am cautat-o o ora si tot nu am gasit-o.
Oare unde ar putea fi? Iar in acel moment mi-am dat seama. La cimitir.
Ma indrept spre locul cu pricina,iar cand ajung o vad stand in acelas loc pe jos, o sa raceasca daca nu se ridica de pe cimentul rece. Ma apropii mai mult de ea si imi dau seama ca gandea totul cu voce tare sau vorbea cu persoana respectiva.
Siiiiii a vazut pentru prima oara cum arata Evan. S-au vazut pentru prima oara si s-au si certat😂😂😂. Deci ce parere aveti despre Evan?
