Tratament Special - TRECUTUL

Capitolul I

A sosit ziua mult asteptata. Ziua in care voi merge la primul meu loc de munca specializat. Ma bucur ca am ajuns acolo unde mi-am propus prin multa munca. De mica o vedeam pe mama purtand un halat de un alb imaculat tratand multi copii mai mult sau mai putin bolnavi. Imi amintesc ca am insotit-o pe mama intr-una din zilele sale lucratoare la spital. Atunci am vazut-o pentru prima data cum consulta si trateaza o persoana. Am ramas fascinata cum un simplu om care a terminat o facultate poate salva mii de vieti din ghearele mortii. De atunci mi-am dorit nespus de mult sa ajung si eu la fel. Sa-mi port mandra halatul si sa tratez oamenii. Uite ca aceasta zi a sosit. Am asteptat-o cu sufletul la gura in toti acesti ani de facultate.

Ma indrept spre baia din capatul holului unde imi fac un dus rapid. Dupa ce imi curat corpul de impuritati ma imbrac cu hainele atent alese de catre mine de pe umeras. Era vorba despre o camasa alba, o fusta de birou putin deasupra genunchiului si un sacou facut din acelasi material cu fusta. Ma incalt cu o pereche de pantofi negrii cu toc cui de vreo 5 cm. La capitolul machiaj am ales doar un corector pentru micile imperfectiuni si putin rimel. Parul mi l-am prins intr-un coc strans. Aratam impecabil asa cum mi-am dorit. Ma mai uit putin in oglinda apoi la ceas si observ ca este ora 8:10. Imi iau repede geanta impreuna cu dosarul meu, cheile de la masina si telefonul si plec in graba deoarece la ora 8:30 trebuia sa fiu la spital in cabinetul domnului director Harold Styles.

Imi incui usa apartamentului si cobor cu grija scarile pentru a nu ma impiedica. Imi zaresc masina de un negru mat care statea parcata de seara trecuta cam la 20 m distanta de usa blocului. Ma urc in ea, pe scaunul din drapta punandu-mi geanta. Imi pun centura si asez oglinda retrovizoare apoi invart cheia in contact pornind in tromba. Tot drumul am condus atent gandindu-ma ce impresie voi face la noul loc de munca. Oare cum va fi sa lucrez cu oameni atat de experimentati?

Parchez masina langa spital si cobor increzatoare. Cu cat ma apropiam de spital cu atat emotiile imi cresteau din ce in ce mai mult. La intrare in spital sunt intampinata de un miros de medicamente amestecat cu clor. Tipic spitalului. Norocul meu este ca sunt obisnuita cu acest tip de miros de la mama, altfel cred ca lesinam.

Ma indrept spre receptie, acolo stand o asistenta bruneta avand in jur de 30 de ani.

--Buna ziua, il caut pe domnul director Harold Styles.
--Buna ziua, dumneavoastra trebuie sa fiti domnisoara Jasmine Hope.

--Da. Am venit pentru postul de medic chirurg.

--Domnul Harold va asteapta. Biroul acestuia este la etajul 2 prima usa pe drapta.

--Va multumesc frumos.
Aceasta imi raspunde la randul ei cu un zambet.

Ma indrept spre lift dar era ocupat asa ca hotarasc sa urc scarile. Nu puteam astepta liftul deoarece nu voiam sa intarzii. De sus se aud niste pasi. Cineva cobora scarile. Probabil era vreun alt medic.

Deodata ma ciocnesc cu cineva care avea o cafea in mana. Din pacate acea cafea era acum varsata toata pe camasa mea. Ridic privirea si vad in fata mea un barbat in jur de 28 de ani, saten.

--Ah, scuze. Imi pare nespus de rau--Il aud pe barbatul din fata mea ce tocmai a varsat cafea pe mine.
--Nu este nimic.--ii raspund incercand sa par politicoasa, dar temperatura cafelei mi-a cam iritat pielea.
--Lasa-ma te rog sa te ajut.--imi spune acesta apropiindu-se de mine.

--Ma descurc singura.

Imi iau geanta si dosarul care era pe jos si il ocolesc pe barbatul din fata mea. Norocul meu este ca am saoul pe mine de ma pot incheia. Urc in graba scarile ajungand intr-un sfarsit la etajul doi.
Ma apropii de usa pe care scrie "Biroul directorului Harold Styles". Cu sufletul la gura bat la usa.

Din interiorul camerei se aude o voce groasa masculina care ma invita inauntru. Ma conformez si intru.

--Buna ziua. Numele meu este Jasmine Hope si am venit pentru postul de doctor chirug.

--Buna ziua domnisoara. Numele meu este Harold Style. Incantat de cunostinta.--imi intinde mana, iar eu dau noroc cu el.--Asezati-va va rog-- imi arata spre un fotoliu din piele visinie.
Ma asez tinand in mana dosarul meu impreuna cu licenta.
--Da-ti-miva rog dosarul dumneavoastra.

--Ii intind actele, acesta analizandule cu atentie.

--Ei bine, vad ca ati absolvit facultatea cu media de 9,90. Va felicit. Putine persoane din ziua de azi termina o asa facultate cu media aceasta.

--Va multumes frumos domnule Styles.

--Dumneavoastra sunteti ruda cu doamna doctor pediatru Tricia Hope?--ma intreaba acesta citindu-se curiozitatea pe fata.

--Da. Este mama mea.--ii raspund politicos.

--Foarte frumos domnisoara. De aici se explica rezultatele exceptionale ale dumneavoastra la invatatura.

Imi mai analizeaza odata dosarul apoi se uita peste licenta mea.

--Foarte buna licenta dumeavoastra. Este una dintre cele mai bune licente pe care le-am vazut si credeti-ma ca lucrez in acest domeni de peste 30 de ani.
Raman uimita la cele auzite si schitez un zambet.

--Ei bine, domnisoara Jasmine Hope sunt bucuros sa va anunt ca de maine puteti incepe munca. Il veti avea ca sef pe domnul doctor chirurg Liam Jonse. Are 28 de ani si este seful sectiei de chirurgie al acestui spital. Din pacate astazi nu vi-l pot prezenta deoarece acum a iesit din tura de noapte dar maine veti avea ocazia sa il cunoasteti.

Ma ridic in picioare si ii strang politicos mana directorului apoi imi iau la revedere si parasesc incaerea. Cobor in graba scarile si o salut pe fata de la receptie. Aceasta imi raspunde la salut zambind.In graba merg la masina si pornesc in tromba. Cam in 15 minute am ajuns acasa unde m-am schimbat de haine mi-am facut un dus si mi-am tratat arsura de pe piept apoi m-am culcat. Maine ma v-a astepta o zi nemaipomenita.



=====================================================================================

Buna. Ma bucur ca mi-ati citit primul capitol din a doua mea carte. Imi pare rau daca ati intalnit greseli dar inca nu am corectat capitolul. Va invit sa imi urmariti cartea si sa vedeti ce se intampla in continuare. Va pup <3 :*