Grădina Secretă

Domnița Mary cea imprevizibilă

Mary isi privea mama de la distanță si o consideră foarte drăguță, dar întrucât stia foarte puține lucruri despre ea, nu te puteai astepta sa o iubească ori sa-i lipsească foarte mult cand era plecata. De fapt nu-i era dor deloc de mama ei si din moment ce era o copilă preocupată de tine însăsi de gândea doar la ea, după cum făcuse mereu. Daca ar fi fost mai in vârstă, ar fi fost fara îndoială preocupată de gândul ca a ramă s singura pe lume, dar era atat de tânăra si presupunea ca daca pana acum cineva s-a îngrijit de ea, la fel se va intampla si de acum inainte. Se gândea la faptul ca i-ar fi placut sa stie daca urma sa meargă la oameni drăguți, care sa fie politicosi cu ea si sa o lase sa facă ce vrea, după cum se purtasera Ayah si restul servitorilor din părțile locului.

Stia ca nu va ramane in casa preotului britanic, unde a fost dusă la început. Nu dorea sa rămână acolo. Preotul englez era sărac si avea cam cinci copii de aceeasi varsta, care purtau haine ponosite si care se certau mereu, smulgandu-si jucării unii altora. Mary detesta bungaloul lor murdar si le atat de antipatică, incat dupa primele doua zile niciunul nu o mai dorea ca tovarașa de joaca. Pana a doua zi, copiii ii atribuisera o porecla, lucru care o înfuria.

Basil fusese cel care se gandise la asta primul. El era un băiețel cu ochii albastrii si obraznici si cu nasul rasucit, pe care Mary il ura. Se juca singura sub un copac, la fel cum făcuse in ziua in care a izbucnit holera. Ridica gramajoare de pământ si crea poteci pentru o gradina, iar Basil se apropie pentru a o privi. Pe moment se arata destul de interesant si dintr-o data făcu o sugestie.

- De ce nu pui un morman de pietre si sa spui ca e o grădină alpina? Intreba. Acolo, in mijloc, si se apleca pana la un punct.

- Pleacă! Striga Mary. Nu vreau băieți, pleacă!

Pentru o clipa, Basil păru furios, dar apoi a inceput sa o tachineze. Întotdeauna isi tachina surorile. Topaia in jurul ei, se strâmbă, canta si radea:

Domnita Mary, imprevizibilă,
Cum iti aranjezi gradina?
Cu clopotei argintii si cu scoici Si cu un rand de galbenele?

Canta pana cand si ceilalti copii auzisera si rasera si cu cat se incrunta Mary, cu atat mai mult cantau; dupa acest incident, atata timp cat a locuit cu ei, o numeau '' imprevizibila Mary'' atunci cand vorbeau despre ea si de multe ori cand i se adresau.

- Urmeaza sa fii trimisa acasa la sfarsitul saptamanii, ii spuse Basil, si ne bucuram ca e asa.

- Si eu ma bucur ca e asa, adauga Mary. Ce inseamna acasa?

- Nu stie unde e acasa! Afirma Basil, cu dispretul caracteristic unui copil de sapte ani. Este in Anglia, bineinteles. Bunica noastra locuieste acolo si sora noastra Mabel a fost trimisa la ea anjl trecut. Tu nu vei merge la bunica ta. Nu ai niciuna. Tu vei merge la unchiul tau. Numele lui este Archibald Craven.

- Nu stiu nimic despre el, izbucni Mary.

- Stiu asta, raspunse Basil. Nu stii nimic. Fetele nu stiu niciodata. I-am auzit pe mama si pe tata vorbind despre el. Locuieste la tara, intr-o casa grozava, mare, pustie si veche si nimeni nu se apropie de el. E atat de irascibil incat nu lasa pe nimeni si nimeni nu ar veni la el chiar daca ar lasa pe cineva. E un cocosat si este insuportabil.

- Nu te cred, izbucni Mary si se intoarse punandu-si degetele in urechi, deoarece nu dorea sa auda nimic.

Dar se gandi la asta destul de mult dupa aceea; si cand doamna Crowford i-a spus in seara respectiva ca urma sa fie trimisa cu vaporul in Anglia, la unchiul ei Archibald Craven, peste cateva zile si ca acesta locuia la Misselthwaite Manor, parea atat de impietrita si de neinteresata in mod incapatanat, incat nici nu mai stiau ce sa creada despre ea. Incercau sa fie draguyi cu ea, dar isi intoarcea capul cand doamna Crowford incerca sa o sarute si statea intepenita cand o atingea pe umar.