Grădina Secretă

Martha (2)

--- De ce nu le duci lor mancarea? Sugera Mary.

--- Nu-i a mea. Si azi nu e ziua mea liberă. Am o zi liberă pe luna, la fel ca ceilalti servitori. Atunci merg acasa si fac curat, lasand-o pe mama sa se bucure de odihna unei zile.

Mary bau putin ceai si manca un pic de pâine prăjită cu marmelada.

--- Imbraca-te gros si du-te afara si te joacă. O îndemna Martha. Ti-ar prinde bine si ti-ar creste pofta de mâncare.
Mary se îndrepta spre fereastra. Vedea grădini, cărări si copaci mari, dar totul părea monoton si iernatic.

--- Afara? De ce sa ies intr-o zi ca asta?

--- Pai, daca nu iesi trebuie sa stai înăuntru si ce vei face?

Mary privi în jur. Nu avea nimic de facut. Cand doamna Medlock pregătise camera de joaca, nu se gandise la amuzament. Poate ca ar fi mai bine sa iasă si sa va a cum sunt grădinile.

--- Cine ma va însoți? Martha o privi fix.

--- Vei merge doar tu. Va trebui sa înveți sa te joci singură, asa cum fac alți copii care nu au surori si frați. Dickon al nost' merge si se joacă ore întregi in stepă. Asa s-a împrietenit cu poneiu'. Niste oi din stepa-l cunosc si are păsări care vin si-i mănâncă din palme. Oricât de putina mâncare am avea,tot timpul păstrează niste pâine pentru a-si duce cu zaharelu' animalutele.

Pomenirea lui Dickon a fost cauza pentru care Mary se hotărî sa iasă, cu toate ca nu era constientă de asta. Va vedea păsări afara, chiar daca nu vor fi ponei sau oi. Acestea vor fi diferite de păsările din India si poate ca se va amuza privindu-le. Martha ii pregăti haina, pălăria si o pereche de cizmulite tari si o conduse jos.
--- Daca mergi pe roata i sa ajungi la grădini, spuse Martha arătând spre o portiță dintr-un perete de tufișuri. E plin cu flori vara, dar acuma nu înflorește nimic. Păru sa existe un moment inainte de a adauga faptul ca una dintre grădini e încuiată. Nimeni nu a intrat in ea de zece ani.

--- De ce? Acolo se mai afla o usa încuiată, pe langa celelalte o sută din casa ciudata.

--- Domnul Craven a pus sa fie închisă dupa moartea subită a soției. Nu lasa pe nimeni sa intre. E grădină ei. El a încuiat usa, a săpat o groapa si a ascuns cheia. E clopoțelul doamnei Medlock. Tre' sa plec.

Dupa plecarea ei, Mary se întoarse pe calea ce ducea la usa dintre tufisuri. Nu isi putea lua gândul de la grădină in care nu intrase nimeni de zece ani. Se întreba cum arată si daca trăia vreo floare acolo. Dupa ce trecu de intrarea dintre tufisuri, se trezi in mijlocul unor grădini minunate, cu pajisti întinse si cărări serpuite cu marginile retezate. Erau copaci, paturi de flori, arbuști tunsi in forme ciudate si o piscină mare cu o fantana întunecoasă, veche, in mijloc. Dar paturile de flori erau goale si reci, iar fântâna nu functiona. Nu aceasta era grădină care fusese blocată. Cum putea o grădină sa fie închisă? Mereu puteai sa intri intr-o grădină.

Tocmai se gândea la asta, cand observa ca, la capătul cararii pe care se afla, părea sa existe un perete lung, pe care creștea iedera. Nu era destul de obisnuita cu Anglia pentru a realiza ca se îndreaptă spre grădinile in care creșteau legumele si fructele. Merse catre zid si observa o poartă verde in iedera, care era deschisa. Evident, asta nu era gradina închisă si putu sa intre.

Trecu de usa si observa ca era o grădină înconjurată de pereti si ca era doar una dintre cele cateva grădini înconjurate de ziduri care păreau sa se deschidă unele intr-altele. Zări o alta usa verde, dupa care se iveau arbuști si cărări printre paturi de legume din anotimpul rece. Pomii cresteau drept pe langa zid si unele plantatii erau acoperite de rame de sticlă. Locul era pustiu si destul de urat, gândi Mary, in timp ce se uita in jur. Putea fi mai drăguț vara, cand toate erau verzi, dar nu avea nimic atragator acum.