7. Cunoștința

175 11 2
                                    

Era luni dimineața și Oty își pierdu răbdarea așteptând-o pe Lorena să termine de se aranjat și așa era destul de târziu și dacă Lorena nu termina în următoarele 5 minute întârziau.
-Da Lorena hai odată te rog! Tu nu vezi cât e ceasul? Zise Oty.
-Nu știi să aștepți? Mai am puțin! Zise Lorena!
...... -A și am uitat să îți zic, Oty trimite-i te rog Denisei mesaj să vină, telefonul e pe birou... zise Lorena după cinci minute.
Oty nu zise nimic dar luă telefonul si se uită nedumerit la el pentru că, ca de obicei Lorena face mereu lucrurile aiurea cand se grăbește și acum nu i-a zis parola de la telefon ca să poată sa trimită mesaj Denisei  pe care el nu habar avea cine era. Și in sfârșit Lorena termină de se aranjat și cand se pregăti sa plece primi mesaj de la Denisa: <Neața! Vezi că eu am plecat mai repede la facultate că am avut ceva treaba de rezolvat înainte.>
Cand a văzut Lorena mesajul scoase un oftat trist pentru că nu reușise de la prima ora să le facă cunoștința. Ajunși la facultate Lorena merse la oră fiindcă mai avea puțin și începea cursu iar Oty mergea la cantină findcă avea liber o ora  si fără să își dea seama cum butona telefonul s-a lovit de o fată, ea căzând si până se gândi el sa o ajute sa o ridice ea deja era in picioare si își ceru scuze deoarece a fost neatentă. Oty a rămas suprins dar in același timp s-a si simțit prost deoarece nu a vrut sa o dărâme pe aceea fată si nici nu a reusit sa se scuze. Cand am ajuns în clasă Lorena nici nu apuca sa mă salute si am început sa ripostez:
-Ce băieți țărani pot exista in lumea asta! Nu mai suport! Bine ca sta cu capu băgat in telefonu ăla si nu se uita pe unde merge ca dacă nu eram in intârziere mă certam cu el.
Lorena nu mai apuca sa îmi răspundă că a intrat profu in clasa si se lasă liniștea. După ce s-a terminat cursu ce parca a durat 10 ore nu 2, Lore își scoate telefonu si scrie un mesaj după care îmi zice:
-Denisa de ce nu ai venit ieri la biserică? A venit Oty, verișorul meu de la Hunedoara si am vrut să vă fac cunoștința da scurtă-i vremea cand voi o sa va cunoasteti si atunci......
-Lorena nu înseamnă că dacă o sa cunosc un băiat gata o sa fim si împreuna.
Acuma aveam doua ore libere si ne era lene sa mai mergem pana acasă ca stăteam destul de departe. Am mers cu Lorena in curtea școlii tot povestind si ne-am pus pe iarbă ca afara era asa frumos dar ne-a intrerupt un băiat și cine putea fi... băiatul de care m-am accidentat si am căzut ... era frumos...pfoaiii... dar nu mi-a plăcut ca nu și-a cerut scuze . Lorena îmi întrerupe gândurile cu un zâmbet larg îmi zice:
-Denisa! Hello! Uite el e verișorul meu Oty!
Eu fiind serioasă si supărată i-am întins mâna si i-am zis sec:
-Denisa! Îmi pare bine!
-Oty! Plăcerea e de partea mea! Și îmi cer scuze pentru azi dimineața, nu a fost cu intenția si ai plecat asa repede ca nici nu am apucat sa te ajut să te ridici si să îți cer scuze. Nu a fost cu intenția!!
M-am uitat la el asa plictisită dându-i de înțeles ca sunt indiferenta dar in gându meu deja îmi trecu supărarea cand i-am văzut ochii albaștri asa de pătrunzători. Lorena repede m-a făcut de ras si a început sa zică:
-Aaaaaaaa! Deci Oty e de vină pentru că tu te-ai enervat azi! :))
Oty s-a uitat asa la mine si a zâmbit făcându-se s-a roșu ca racul de parca ne-am vorbit să ne roșim amândoi......

~va urma~

O relație după voia lui DumnezeuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum