Persp. Denisei
Sunt plecați deja de doua saptamâni in Moldova si nu vreau sa povestesc cum a fost despărțirea noastră ca imi vine sa plâng de fiecare data fiindcă imi e foarte dor de el. Nu stiu ce face, daca mănâncă, cum se simte... Nu am încetat sa ma rog pentru el si toata echipa, ba chiar acuma si mai mult stau în camera seara si mă rog si nu de putine ori adormeam pe genunchi lângă pat si mă trezeam dupa doua trei ore deja înțepenită. Încă nu mi-a spus ce se întâmplă cu el de ce era supărat dar sper sa o facă cand va ajunge. De cand am reînceput sa avem aceea relație apropiată cu tata acum munca împreună la fermă parcă e asa ușoară si trece foarte repede cand povestim... dar sunt zile cand tata trebuie sa se ocupe de biserică si atunci rămân eu pe acolo cu cei angajați care nu sunt multi... atunci cand suntem numai noi muzica merge mai tare si eu mă aud aproape la fel de tare ca muzica, angajații fiind amuzați, numai zâmbesc cand trec pe lângă mine. Mi-am dedicat foarte mult din timpul meu in tot felul de activități si mereu cand fac ceva ce stiu ca si lui Oty ii place parcă imi alină dorul asa putin...
Azi am ținut zi de jertfă pentru Oty si cei ce sunt cu ei si dupa ce mi-am terminat treburile am venit in grădină si m-am pus pe iarbă si am început să plâng, nu mai pot, mie foarte dor de Oty si la tata cum sa ii spun asta? Mereu mă gândesc la el si mie frică sa nu fi pățit ceva si mai greu imi e cand nu stiu nimic de el... nu sunt aici de mai mult de 5 minute si a venit tata si s-a pus lângă mine, m-am speriat putin cand a pus mâna pe umăr si din instinct am exclamat un "ioai"; el a zâmbit putin cand a vazut ca m-am speriat dar a devenit imediat serios si a început sa vorbească cu mine.
-Denisa dragă ce s-a întâmplat?
-Tati! Nu stiu nimic de el, daca nu e bine? Daca s-a răcit? Daca a pățit ceva? Si mai sunt doua săptămâni aproape pana vin înapoi... Mi foarte dor de el tata!
După ce i-am zis astea sa uitat la mine mi-a șters lacrimile, m-a pupat pe frunte si mi-a zis:
-Draga mea stiu că nu e ușor! Si eu m-am gândit la ei pentru ca nu ne-au trimis încă nici măcar o scrisoare daca nu ne pot suna, dar nu iti pierde credința în Dumnezeu si nu uita ca s-au dus în Numele Lui! E foarte greu pentru el mai ales ca e prima lui misiune ca lider dar nu renunța sa stai pentru el înaintea Domnului si încredete în El si vei vedea minuni.
-O tată! Esti cel mai bun tată din lume...! (Si după ce am zis asta l-am pupat pe obraz si l-am strâns în brațe)
M-a strâns si el în brațe si m-am simțit asa bine si în siguranță sa stiu ca cineva este lângă mine mereu si mă încurajează si are timp să mă asculte. Abia aștept să vină Oty înapoi si sa ne povestească tot ce s-a întâmplat.
Persp. lui Oty
Suntem plecați de doua săptămâni si-umpic si de cand am venit aici daca am dormit 5 ore pe noapte o fost bine. E o experiență frumoasă dar în același timp si foarte grea, simt cum e o luptă spirituala puternica si de multe ori cand am simțit că nu mai pot, l-am simțit pe Dumnezeu cum mi-a dat putere si cum e lângă mine si luptă alături de mine. Sunt îngrijorat pentru tot, nopțile stăm cu liderii care i-am pus sa se ocupe de celelalte slujbe ale misiunii si le spun si discutam despre ce trebuie sa facem pentru următoarea zi...
E foarte greu dar Slavă Domnului că El ne poartă de grijă si îl simțim mereu alături de noi. Avem foarte mult de lucru si pe plan material si pe plan spiritual, aici v-a mai trebui sa mai revenim cât de curând deoarece oamenii au nevoie de noi, au nevoie de Dumnezeu.
In fiecare zi ma gândesc si acasă, stiu ca Domnu e cu părinții mei, cu Denisa, cu părinții ei... si mă bucur foarte mult că stiu ca Denisa e încurajată de tatăl ei si parcă imi mai ia din povară. În schimb mă îngrijorează mama, doctorii i-au spus că e suspectă de cancer de vreo lună si acum tot face tratamente să oprească înaintarea bolii, Denisei nu i-am spus si chiar am rugat-o si pe Lorena sa nu ii spună nimic pentru că stiu că ar fi foarte grav afectată. Am observat că se uita asa de lung de multe ori la mine si stiu ca și-a dat seama ca am fost mai trist dar aștept să merg acasă si merg pe la Hunedoara sa văd ce mai e si apoi merg direct la Timișoara. Imi e foarte dor de ai mei, de Denisa, as fi vrut sa fi fost si ea cu mine dar poate asa e Voia Domnului ca în prima mea misiune ca lider si organizator al misiunii împreună cu Domnul si fratii ce m-au ajutat la Timișoara si mi-au dat sfaturi si împreuna si cu tinerii de aici sa fiu singur si sa nu fiu cu ea.Am ținut zile multe de jertfa si acuma multe zile sunt cand stam înaintea Domnului dar facem in schimburi deoarece cei care țin zilele de jertfa nu dorm noaptea si stau in închinare prin rugăciune si cântare. Cand ajung la Hunedoara vreau sa o iau pe Lorena si sa mergem la un magazin sa îi cumpăr la Denisa inelul de logodna ca ele doua au cam la fel mărimea mâinii si asa pot sa ii nimeresc mărimea, m-am gândit si la cum sa o cer chiar dacă am fost ocupat, de ea nu am uitat si chiar ii mulțumesc Domnului pentru că mi-a dat o astfel de fată care să mă înțeleagă și care stie să mă aștepte si sa imi respecte alegerile. Am văzut cum si atunci când m-am simțit rău si am trecut prin încercare ea a știut sa rămână lângă mine si simt asa o pace si o liniște cand ea se roagă si mijlocește pentru mine, stiu că Domnul o asculta si nu mie frica de clipele cand vom fi căsătoriți si vom avea copii si eu nu voi fi acasă fiind plecat în lucrare, că stiu ca ea se va pleca pe genunchi si se va ruga pentru copii noștri cand se vor simți rau si vor fi bolnavi. O iubesc si stiu ca ea mă iubește si mai mult pentru că mi-a dovedit asta de multe ori. Mă rog ca Domnul să o ocrotească si sa o ajute sa nu isi piardă răbdarea si credința în clipele astea când nu stie nimic de mine, de Lorena si de fratii ei. Lorena de multe ori a încercat să mă încurajeze si mi-a spus că Denisa e o luptătoare si ca ea nu va renunța să stea pentru noi mai ales pentru mine înaintea Domnului si mă bucur să o aud spunând asta si de multe ori mi o ciuda pe Lorena ca ea o cunoaște mult mai bine decat o cunosc eu fiindcă ele au crescut împreună.
Persp. Lorenei
Ceva nu e bine... m-am visat asa de ciudat în noaptea asta ce o trecut...
În vis l-am văzut pe Oty cum se apropia de ceva foarte ciudat si plângea foarte mult, ținând-o pe Denisa de mână și spunând "ne vei lipsi la toți, de ce nu ai mai rămas cu noi măcar pentru o vreme? Abia aștept să ne revedem din nou si sa te strâng în brațe acolo unde nu vor mai fi lacrimi" . Denisa era distrusă si nu mai reacționa, era foarte palidă la față... tuși, mama lu Oty era îmbrăcată ciudat, era schimbată la față si ea si am auzit-o spunând în șoaptă... "vă iubesc pe toți și imi pare rau că trebuie să se întâmple asa dar eu trebuie......Va urma...
Nu stiu ce să fac, daca în următorul capitol să închei sau sa mai continui mai mult... ziceți-mi păreri cum e cartea si ce sa fac! :)
CITEȘTI
O relație după voia lui Dumnezeu
SpiritualO relație, o viață în care Dumnezeu are primul și ultimul cuvânt, El este cel care decide si chiar dacă omul nu înțelege de ce Dumnezeu a vrut asa pentru ca si prin întristare si prin bucurie omul să poată rămâne lângă El.