O relație, o viață în care Dumnezeu are primul și ultimul cuvânt, El este cel care decide si chiar dacă omul nu înțelege de ce Dumnezeu a vrut asa pentru ca si prin întristare si prin bucurie omul să poată rămâne lângă El.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
După două saptamâni de cand Oty a dat examenul de înscriere la facultate s-a dus până la acolo pentru că nu s-au afișat rezultatele pe internet. Era foarte bucuros fiindcă a intrat la fără plată si îmi trimitea foarte multe mesaje explicându-mi si mie si Lorenei tot ce a fost fiind bucuros de reușita lui. Lorena era gata gata sa il certe de ce nu ia spus de la inceput ce face si ca tocmai asta a ascuns de ea ce nu ii mare secret. Dar i-am răspuns amândouă la mesaje si de 10 minute nu mai răspundea... ...... După o ora in care ne-am stresat la maxim fiindcă nu mai știam nimic de Oty, a venit Lorena tot un suflet la mine...: -Deny! Deny! M-a sunat un om de pe numărul lui Oty si mi-a zis ca e la spital că a avut o cădere de calciu si cum e caldura a leșinat si acum e la spital pentru ca sa lovit la cap. Am rămas ca o statuie si nici nu am știut ce sa ii mai răspund... 'nu-mi vine sa cred de ce tocmai el'. Mi-ai luat geaca si portofelul si i-am zis Lorenei: -Pregătește-te că mergem la spital la el acum... fără sa comentezi sau sa refuzi. Am mers la spital la el si după ce am ajuns a fost nevoie sa așteptăm o ora sa ne lase sa intram sa il vedem dar parca am stat sa asteptam doua zile. ... -Mulțumesc ca ați venit! Abia șopti Oty. -Stai liniștit că nu e nici un deranj... suntem chiar bucuroase ca putem fi alături de tine in aceste momente. Răspunse repede Lorena. -Eu mă duc sa îți cumpăr ceva fructe... vrei ceva anume? Am zis eu după un moment de ezitare gândindu-mă sa ii las singuri sa vorbească, dar ca de obicei nu se prea întâmpla ce vreau eu. -Nu Denisa! Tu rămâi aici cu Oty ca merg eu sa ii cumpăr ceva si de pretenții nu discutam, mănâncă ce primește, fructele sunt sănătoase toate! A obiectat Lorena si s-a uitat la Oty zâmbind trăgându-i din ochi si a plecat. După ce a plecat Lorena m-am întors spre Oty si avea capu întors in cealaltă parte ca sa nu observ eu ca au inceput sa ii curgă lacrimile pe obraz. -Oty ce s-a întâmplat? De ce plângi? S-a uitat la mine si nu a putut sa mai zică nimic doar m-a prins de mână si a inceput sa plângă si mai tare... atunci am înțeles si am simțit sa ma pun pe genunchi lângă pat si ținându-l de mână am inceput sa mă rog pentru el. "Doamne te rog să îi porți de grijă lui Oty, să îi dai putere si te rog poartă-i grija in această încercare. Amin" Nu am mai putut continua rugăciunea deoarece si pe fața mea au inceput sa curgă lacrimile. M-am ridicat de pe genunchi si am văzut pe Oty ca deja adormise. Amluat un scaun si m-am pus pe el stand lângă pat uitându-mă la Oty cum doarme. Lorena a intrat în viteză neștiind că Oty doarme si a inceput sa zică: -Heyyyy m-am întors!!! -Șșș!! A adormit într-un final. -O sorryyyy!!! Am stat cu Oty la spital până seara si am povestit cu el spunându-i lui Oty amintirile noastre din copilărie... A doua zi i-au luat sânge pentru analize si eram stresați pentru că nu știam exact ce are... asistenta a zis că o sa aflam peste câtva timp ce are dar nu ne-a dat un timp fix. A stat deja o săptămână internat si încă nu s-a refăcut complet. Toată săptămâna am căutat aceea asistenta sa ne spună ce rezultate au analizele... -A in sfârșit v-am găsit... care e rezultatul? A întrebat cu grabă Lorena. - Îmi cer scuze că nu v-am spus mai repede... analizele au ieșit aproape perfecte... are o lipsa destul de mare de calciu si de fier si mai este nevoie să stea încă o săptămână maxim internat să se refacă. Cum să mai stea încă o săptămână? Nu știam ce sa ii zic lui Oty... dar pana ce a vorbit Lorena cu asistenta m-am întors si am fugit la Oty in salon si pana la urma i-am zis ca mai e nevoie sa suporte încă o săptămână si sa fie tare că totul va fi ok. După ce i-am zis a încercat sa se coboare din pat si cand a coborat......
