Lucrez deja de 4 ani la un magazin Subway.
Cam josnic , știu.. dar poți să scoți o mulțime de bani , ușor.
Și mi-am făcut deja o mulțime de prieteni de când lucrez aici. Orcine are de spus o poveste de groază dacă lucrează la un magazin Subway.
O prietenă de-a mea angajată la McDonalds a fost electrocutată atunci când s-a dus să ia banii unui client din mașină , nebunie curată .. Oricum în afară de a fi jefuit în timp ce muncești nu am de spus vreo poveste .. până săptămâna trecută. Era marți după amiaza , lucrez de la 6 jumate dimineața și mai aveam de stat până la 5 seara. Nu mai aveam răbdare să plec de acolo. Cam pe la 3 jumate , colega mea de serviciu se plâns că îi este rău.
Eu ca un gentelman , i-am spus că mă descurc singur până la 5 . Nu aveam voie să procedăm așa. Probabil nu ar fi trebuit să spun asta , dar ce puteam face?
Aceasta a plecat , timpul a început să treacă foarte greu. Nu prea aveam vânzare în aceea zi. Deci,am fost foarte încântat să văd că a intrat un client.
Arăta de parcă rămâsese în anii '40. Avea chelie pe mijlocul capului, iar parul care ii mai ramasese era negru .. purta ochelari de aceași culoare. L-am întâmpinat cu același " Bună ziua . Ce faceți ? ". Cu cel mai frumos glas posibil. " Bine " a fost singurul cuvânt pe care a putut să îl mormăie.
Nu că am niște clienți tari?
El a început să își înceapă comanda , un proces care mie mi-ar lua un minut , asta depinzând de cumpărător. Totuși , el și-a ales fiecare aspect al sandwich-ului său, cu o așa mare grija de zici că era ultima sa masă. După 5 minute de decizii, am început să pun mâncarea la încălzit. Urăsc acel minut de așteptare atunci când se prepară sandwich-ul de aceea îmi place să port o conversație alături de client.
Am început să îl întreb cum a fost ziua lui până acum.
El mi-a răspuns că a fost una dintre cele mai proaste zile pe care le-a avut. Cu o zi înainte m-am pricopsit și eu prost povestindu-mi apoi experiența. Începusem cu o cutie de 10 kg de șnițele de pui câzandu-mi în cap , apoi telefonul se prăpădise din dulap pe gresia rece , care mi-a crăpat ecranul. Apoi am alergat să prind autobuzul spre casă , după 20 de minute mi-am dat seama că e cel greșit care mergea în afara orașului. Apoi s-a terminat mergând spre casă prin ploaie realizând la final că mi-am uitat cheile.
O zi cu adevărat de rahat.
Hmm, spre surprinderea mea acel tip morocănos începuse să râdă cu lacrimi atunci când i-am spus aceste lucruri. O să susțin faptul că acele întâmplări sunt amuzante dar nici chiar așa .. oricum. Mă bucuram că văd atâta fericire în el.. i-am terminat sandwich-ul, s-a așezat la o masă mușcând cu plăcere.
După 10 minute a venit la mine să îmi ceară un pix si un servetel. Ia-m dat unul , și i-am dat și un șervețel , apoi s-a dus înapoi la masă. După 10 minute s-a întors cu instrumentul de scris , și șervețelul. Acum mâzgălit, fiind împăturit. Mi le-a inapoiat pe amândouă și mi-a cerut să nu deschid șervețelul ,pana când el va ieși din magazin.
Precaut , am fost de acord. El a părăsit incinta , și s-a aventurat în mulțimea din fața clădirii.Am văzut cum mașinile frânau în fața lui , iar el mergea liniștit. Pentru câteva minute începuse să se uite înapoi și parca isi doarea să se întoarcă. Dar totuși nu se mișca.
În mintea mea mă întrebam , ce pana mea făcea.
Parcă îmi auzise gândurile deoarce acesta se uitase la mine cu cel mai mare rânjet pe față și îmi făcuse cu mâna. Confuz și speriat i-am făcut și eu. Apoi acesta s-a dus în fața unui tir care mergea cu viteză. Nu am mai văzut pe cineva care să fie călcat de mașină în fața mea și sper să nu mai văd. Am pus șervețelul în buzunar și am fugit afară. Corpul său era împrăștiat la 100 de metri de autostradă .. oamenii plângeau și țipau .. un haos total.. am alergat spre el unde mai era un grup de persoane . Am îngenunchiat in fața corpului său , și am început să plâng.
Cum s-a putut ca acum 5 minute el să stea lângă mine în carne și oase .. viu. Și acum să fie mort , și aproape de necunoscut. Apoi , mi-am amintit că scrisese ceva pe bilețel. Citez : Către dragii mei oameni ,astăzi m-am decis ca asta să fie ultima mea zi de pe acest oribil pământ. Nu ar fi fost atât de oribil dacă soția și fica mea ar fi trăit , dar nu. Astăzi se împliniște 1 an de la moartea lor. Un an de când acel nenorocit de șofer bețiv , le-a călcat cu 110 kilometri la oră într-o intersecție. Nu s-a meritat ca ele să moară în acea noapte. De atunci .. nu mai sunt aceeași persoană. La naiba ! Cine aș fi putut fi ? Sunt total schimbat .. majoritatea oamenilor nu mă bagă în seamă și știu că am devenit un grosolan , dacă mai am ceva pozitiv în viața mea .. în sufletul meu .. până astazi. Până astăzi n-am mai râs sau zâmbit de 1 an . Tu ai realizat un lucru simplu ai făcut un bătrân să râdă cu lacrimi. Am dorit să îți mulțumesc pentru asta. Mulțumesc că mi-ai făcut ziua mai bună. Și mai făcut să realizez că viața nu este așa de grea. Însă asta e ceea ce chiar vreau. Să fiu cu fica și soția mea și asta chiar voi face. De aceea îți mulțumesc că mi-ai făcut această zi frumoasă și ca m-ai făcut să părăsesc această lume oribilă cu un zâmbet pe față.
P.S. Un sandwich foarte bun.
