Regret ca am luat totul in gluma inainte cu o zi facusem ceva ce regret ca am facut dar acum este prea tarziu facusem un ritual pentru a-mi putea indeplini visele vazusem ceva amuzant pe internet cum ca daca inainte de apus te uiti intr-o oglinda,o arzi iar dupa acea o spargi vei avea noroc in toate asa ca mi-am propus sa o incerc oricum ce aveam de pierdut? Si daca era real poate reușeam intrun final sa imi ating visul era doar...o glumita nevinovata.Totul era bine si frumos pana cand a doua zi cand plecam de la munca si tocmai ce ajunsesem in fata porti auzisem un zgomot de suierat si scheunat ca de un catel mic mi-a atras atentia mi sa parut ciudat asa ca am plecat catre padure sa vad de unde vine poate era cainele vecinului care se batuse cu un alt caine,mergand catre padure aerul devenea din ce in ce mai rece era ceva normal in mintea mea totusi era la deal,cu cat mai aproape incercam sa ajung cu atat mai dureros si mai trist devenea scheunatul la un moment dat devenise atat de dureros incat m-am gandit sa alerg sa il salvez asta a fost o deciziie de a mea nu prea placuta la un moment dat sunetele se oprisera iar eu obosita fiind ma asezasem pe o banca din padure la momentul respectiv nu mi se parea deloc ciudat chiar nu bagasem de seama ca eram doar eu si banca respectiva la ora 2 noaptea in parc asa ca atipisem un pic dar spre neplacerea mea m-am trezit brusc la scheunatul care parea a fi ca a unui catel aceluiasi catel desigur era foarte aproape de mine ca si cum era langa capul meu ba chiar simteam si respiratia asa ca m-am decis sa deschid ochii sa vad cum pot sa il ajut pe bietul animal dar in locul animalului in fata mea se afla o umbra inalta cu niste degete lungi ca niste crengi la inceput parea a fi la dreapta unui copac clipisem de mai multe ori credeam ca mai visam ce naiva eram asa ca ma stergeam la ochi si incercam sa clipesc de mai multe ori dar de fiecare data umbra se apropia din ce in ce mai mult totusi observasem ceva ciudat la ea apropiindu-se din ce in ce mai mult parea straniu semana cu mine dar totusi nu eram eu nu aveam cum sa fiu eu eram pe banca faptura a continuat sa se apropie din ce in ce mai mult iar cu fiecare pas de al ei observam ochii ei negri care nu clipeau deloc erau mai intunecati decat noaptea,parul ei care ziceai ca era nespalat de ani de zile,iar hainele,hainele ei parea deparca era alb si murdarit cu ceva.
Vroiam sa tip dar parca aveam corzile vocale innabusite,as fi vrut sa ma misc dar parca eram tintuita de scaun deparca ar fi fost cuie in jurul meu bagate in corpul meu imi simteam corpul greu as fi vrut sa imi pot inchide ochii dar nu am putut si in timp ce se apropia de mine si ajunsa in fata mea se uitase in ochi mei si mi-a zambit larg cu dintii care pareau sa aibe o bucata de carne intre ei si plina de sange la gura imi sopti la ureche"multumesc ca mi-ai dat drumul acum iti voi lua tot ce iti este drag si te voi supune torturii sa arzi asa cum mai ars si tu pe mine inainte de a ma elibera din inchisoarea mea eterna"atunci uitându-mă din nou la hainele ei observasem ca murdaria de pe hainele ei era sangele meu si realizasem ca nu aveam unde pleca pana la urma urmei acea fiinta eram eu...
