Și, iată-mă, băgat frumos în pat, căduros și satisfăcător sub plapuma de bumbac, uitându-mă la nu știu ce documentar stupid pe televizor. Aș schimba canalul, dar tortul de înghețată din fața mea nu m-ar lăsa sa îmi folosesc mâinile la altceva decât la înfulecat bunătatea cea rece. Nopți ca acestea sunt rare, ba chiar, nu m-aș fi așteptat ca cineva să vină acasă până dimineață. Asta e ceea ce a făcut sunetul ușii de la parter deschizându-se să fie așa de alarmant.
Panica mă lovește ca un tren, încet mă strecor de sub plapumă, vărsând înghețata peste covorul curat de pe podea și deschid silențios dulapul de lângă pat. Aud pașii, grei și indiscreți, parcă vrând să fie remarcați. Gâfâind, iau ligura pe care o tocmai foloseam pentru a avea o noapte relaxantă. Pașii devin din ce în ce mai zgomotoși, mă strecor în minusculul spațiu care mai era în dulap și închid ușa, tocmai ce străinul deschide ușa dormitorului.
Arunc o privire printre uși, observând că fața lui îmi pare cunoscută, dar nu îmi pot da seama unde l-am mai văzut. El vede înghețata vărsată și se uită prin împrejurul dormnitorului. "Alo?" strigă acesta, cu un ton nu amenințător, dar am mai făcut greșeala asta înainte. Niciodată, fără a conta circumstanțele, nu încrede prietenie în vocea cuiva.
Se uită sub pat. La naiba, el caută pe cineva. Îmi trag sufletul, și încep să îndoi lingura înainte și înapoi, sperând să se rupă și să-mi fac un mijloc de apărare. Se rupe, dar s-a și auzit, bărbatul își întoarce capul și începe să vină înspre dulap. Tremur. Te rog nu-l deschide, te rog nu-l deschide, te rog nu-l deschide! Ușa s-a deschis brusc, și mă vede. Țipăm simultan în frică și surprindere. Fără a da înapoi, mă arunc asupra lui și încep să-l înjunghii cu vărful ascuțit al lingurei. El țipă de durere, dar nu mă voi opri, îi străpung gâtul și pieptul, din nou și din nou, până rămâne fără mișcare. L-am ucis.
Plâng în dezgust, alergând la parter și cât mai departe de casă. Merg pe stradă până consider că sunt destul de departe. Stau jos pentru un moment, și expir puternic înainte de a-mi recupera calmul. Scoțându-mi telefonul, deschid Twitter-ul și caut #party. Sper ca de data asta, să găsesc o casă al cărei proprietar nu minte când spune că va fi plecat toată seara.
