Această poveste e similară celei precedente, dar descrie un fotograf care vrea să afle mai multe despre un show pe care îl urmărea atunci când era copil, în timpul războiului din Liban. Emisiunea avea jumătate de oră și avea imagini foarte bizare, menite să îi mențină cuminți. Inițial, acesta credea că emisiunea este o metodă prin care media ține copiii sub control, căci morala fiecărui episod se învârtea în jurul unei ideologii stricte, de tipul „copiii răi se culcă târziu” sau „copiii răi fură mâncare din frigider noaptea”.
Totuși, scena finală a fiecărui episod era cea cu adevărat ciudată. Camera se apropia de o ușă veche, de metal, și pe măsură ce se apropia mai mult, țipetele se intensificau. Atunci când țipetele ajungeau la volumul maxim, apărea propoziția „Aici merg copiii răi”.
Cumva, fotograful a reușit să ia urma studioului în care se filma emisiunea. Deși locul arăta abandonat, ușa infamă a copilăriei lui era încă acolo. A descoperit, în spatele ei, o cameră plină de urme de sânge și oase, precum și un microfon care atârna în mijlocul camerei.
