Veneam de la școală . Era o zi normală de miercuri. Așteptam autobuzul cu un coleg. Acolo era o femeie care se uita la mine, mie îmi era frică ca nu cumva să fie o vecină sau un neam care nu îl mai recunosc. Arata palidă, cu parul până, la umăr , înaltă cam.. 1.60 m, cu o rochie neagră și cu o pălărie de aceeași culoare. Urcând în autobuz ne-am așezat pe locurile din spate al vehiculului. Ea se puse pe un scaun, dar în continu se uita la mine, i-am spus colegului si el a spus :
-Doar ți se pare, nu fi paranoic.
Am ascultat de el și mi-am văzut de treaba. Când am coborât din autobuz ea m-a urmărit până în fața blocului. I-am spus asta sorei mele și ea mi-a dat același răspuns:
-Nu fi paranoic !
Eu rămâneam cu aceiași părere.. că era o ciudată, un traficant de organe, o hoață sau ceva de genul..
Tatăl meu a mers până în oraș. Eu mă uitam pe geam și l-am văzut pe el oprit de aceiași femeie ciudată. Ea l-a chemat până în cealaltă parte a blocului, ca să nu văd eu ce se întâmplă sau ce discută, ea știind că am văzut-o. Tatălui meu nu ii s-a întâmplat nimic și și-a continuat drumul.
El a venit acasă, eu l-am întrebat cine era femeia aceia, el a raspuns:
-Cea care va schimba totul..
Privindu-l în ochii, văzând spaima, l-am întrebat ce are, el a tăcut.. și a mers la TV. Uneori îl văd stând în pat și uitându-se la tavan cu orele, dar in rest nu are nimic.. cred.
Pe acea femeie o vad zilnic făcând același traseu cu autobuzul, în aceleași haine, aceiași expresie..
Încă sunt speriat de ce i-a spus tatei..
Veneam de la școală, femeia a venit din nou după mine, când să intru ea m-a prins de umar și m-a întrebat dacă îmi e frică de ea, eu nu am răspuns.. m-a tras mai la un loc si cu o privire sinistră s-a uitat la mine timp de 30 de secunde, în acel timp am observat că nu e un om obișnuit, avea ochii un maro roșiatic, buzele un albastru movaliu și pielea albă ca o coală de hârtie. A spus că totul e o iluzie, că atunci când dormim suntem treji și atunci când suntem treji dormim, că totul e o iluzie și că nimic nu e real. După ce a plecat stăteam în aceași poziție nemișcat de spaimă și de comfuzie. De atunci totul e schimbat, am început ca să îmi pun întrebări ; de ce poartă aceleași haine mereu, de ce m-a oprit tocmai pe mine, de ce tata e traumatizat.. după ceva timp am văzut-o iarăși , s-a dus într-un parc, acolo am văzut un om înalt , bine făcut ,cu barbă și ochelari de soare. S-a dus spre el, nu am auzit ce i-a spus dar i-a dat un cuțit ,iar dupa vre-un minut, omul și-a înfipt cuțitul în frunte. Auzind la știri și în ziar multe sinucideri sadice prin orașul meu. Îmi fac griji de ce o să se întâmple . Acum înțeleg de ce tata a spus :
-Cea care va schimba totul...
