Povestește Selena:
Dumurile erau tot mai dificile.Făceam mii de kilometri pe jos.Toți aveau acelaș scop,să ajungă în orașul ca cîn povești a sufletelor.Eu,cu tălpile însîngerate,mă Țineam de Alf(Elena îi spune Elf :)) ca să nu cad.Tot mergînd eu am rupt tăcerea întrebînd:
-Totuși nu mi-ai răspuns la întrebare,care a fost motivul pentru care ai decedat?
-Euu...mie frică să îți spun.
-De ce?
-Mie frică că o să mă lași.
-Spune,sau devin insistentă ca sora mea dar nu vreai să știi cît ea e de insistentă.
A
-Bine.Eram un băiat mai puțin ascultător.Fugeam de acasă,de la școală.Eram un foarte bun hoț,furam.Am fost dus la poliție de cîteva ori.am stat și închis.Părinții plăteau amenzi usturătoare.Desigur că eram o povară.Într-o zi tata ma luat cu el să mergem și să petrecem timpul împreună pentru că psihologul spunea că neatenția mă face să fur.Așa cică atrag atenția.Ne-am oprit lîngă o clădire risipită,cu o tăbliță "orfelinatul 13".Am intrat înăuntru să mă înregistreze.Eu plîngeam,strigam.Am stat în orfelinat o săptămînă.În lunea următoarei săptămîni,plimbîndu-mă pe acoperiș Alex,Dușmanul meu de moarte ma împins,în glumă dar s-a primit în serios.Am căzut.Dar la tine cum a fost?
-...
Am fugit punîndumă pe locul meu.M-am înșelat.Nu credeam că era un hoț dar asta oricum nu mă oprea să simt ceva pentru el.Trebuie să găsesc un moment potrivit pentru a discuta tema aceasta mai în detalii.
