Povestește Selena:
Am dat de o fată rănită la pămînt,plîngînd.Mirată am întrebat-o:
-te simți bine?cum ai ajuns aici?
-am am am fufufugit dedeja de de o o lllună.Nunu pot găgăsi ninici o ieșire.Mimie ffoame.Vvreau să să mor.
-tu esti deja moartă,a spus Alf.
-Alf,mai moale cu ea,am spus eu în șoaptă,noi avem ceva de mîncare?dacă vrei te servesc.
-Da da te te rog.
În timp ce pregăteam o gustare pe care ne-o dădeau Slujitorii sultanului după fiecare rundă îi dădeam diferite întrebări:De ce a murit?De ce a fugit?
Am aflat că o cheamă Ana,e din Siria și a murit din cauza războaielor din acea zonă.A fugit din motivul că,nu o să mă credeți,judecătorul principal e vrăjitoare și logic că o va arunca în gaura neagră.Deci se primește că Ana are suflet de fantomă.Uau!
După ce am terminat de mîncat,am observat că picioarele ei erau roase Pînă la os.Mi-am rupt vesta cît ai zice pește și i-am legat picioarele.Voi mă întrebați,de ce toți sunt descălțati?Înainte de a începe drumul este nevoie ca să îți lași încălțămintea.Cică poti să ascunzi mîncare în ea.Mai pe scurt,principii prostești!Cu greu l-am convins pe Alf să o i-a în brațe.Ea s-a făcut roșie ca focul.Și asa am continuat drumul,desigur cu mici pauze.
A devenit beznă.Eu cu Ana ne-am ascuns în spatele lui Alfred.Cineva ma apucat și ma legat.Ne-au adus într-un cort.Lîngă mine era Alf,fără Ana.Cînd am ridicat-o o văd pe ea în spatele Sultanului.Am strigat din răsputeri "dațimi drumul".Atunci am înțeles că Ana e ...
