Povestesc eu (Elena):
Eram într-o cameră întunecoasă,mă simțeam straniu.De parcă se trezea o creatură din mine.Mă simțeam tot mai ciudat și neobișnuit.Numai atunci cînd intrase Vicedirectoarea să verifice în ce stare sunt am înțeles că eram o fantomă,la propriu.Nu suflet de fantomă dar chiar fantomă fantomă.La început nu înțelegeam nimic.De ce m-am transformat?.Ea s-a speriat și a intrat în panică.A ieșit repede din încăpere și nu stiu unde s-a îndreptat.Eu am înțeles că e șansa mea de a evada.Am ieșit repede și ma-m îndreptat în sus,să ies din tot coșmarul acela.Fiindcă nu mai aveam dosar scris în orfelinat,am hotărît să...... FUG!!!Așa bolnavă cum eram am fugit din acel iad de pe pămînt.Am ajuns pe o stradă lată plină cu oameni și mașini.Eram confuză.Nu știam unde mă aflu căci în orfelinat copii erau zombați,adică nu știm unde trăim,ce înseamnă orfelinat,cum am ajuns acolo,de ce?Unii nici nu își știau adevăratul nume!
S-a făcut noapte.Am înțeles că nu am încotro mă duce.A început a ploua iar eu tot mai tare să plîng.Nu aveam bani,NIMIC.Am intrat într-un butic pe care scria "alimentară".Am intrat căci eram cu totul udă.Credeam că nimeni nu mă vede dar mi-am revenit la loc.înăuntru era o femeie în vîrstă,cam zbîrcită.Ochii îi erau pronunțați iar buzele dacă erau abia vizibile.Aceasta cînd numai ma văzut udă nu doar de ploaie ci și de lacrimi deodată a luat un prosop ce stătea sub vitrină și a început să mă șteargă iar în acelaș timp să mă întrebe:
-scumpa mea,ce cauți în ploaie singură?Unde-s părinții?
-Aaa,sunt plecați la o nuntă iar eu nu am ascultat și am ieșit afară fără nici o permisiune.am inventat eu pe loc.
-De ce nu te întorci acasă?
-Ammm,am uitat drumul.
-Cum o fată așa mare poate uita drumul?
-Noi aaaam,nu demult ne-am mutat șii...
-vrei ceai?m-a întrerupt ea.
-Da,vă rog.Dar dumneavoastră,cum vă numiți?
-Eu sunt Maria.
-Frumos nume,și ce căutați aici,mai spuneți-mi despre viața dumneavoastră personală.
-eu aici lucrez.Acesta e buticul meu.Soțul avea numele de Louis.Nu am nici nepoți nici copii pentru că Louis a decedat la o vîrstă fragedă la front.Poti să-mi faci o favoare?
-Mmm,da.
-Te rog,spune-mi bunica Maria.
Atunci am simțit că am pe cineva aproape.Aveam în sfîrșit și eu o bunică.Noi am continuat dicutiile tot restul serii.Iar deja cînd magazinul după orar trebuia închis am plecat la ea în apartament unde am văzut... V-am trezit curiozitatea?
