Inspiratia din noptile negre

Te urăsc!

Nu mai suport, te urasc atat de tare
Fiindca acum simt din nou cum sufletul imi moare
Simt din nou cum durerea ma inconjoara,
Acompaniata in acorduri vesele de chitara

Sa sarbatorim, mi s-a intors pofta de a-mi ucide sufletul
Si mi s-a oprit de tot gandirea si cugetul.
Datorita tie, iti multumesc, iar nu mai simt nimic
Doar ura si un dor nebun ce nu mai pot sa il stric

Te urasc atat de tare acum, nu mai pot vedea nimic
In jurul meu, totul e negru, si nici nu mai pot sa ma oftic
Caci m-am intunecat atat de tare ca ma doare
Cand am inteles ca nu iti pasă cand imi calci sufletul in picioare.

Razi in hohote cat imi sufli fericirea imaginara incet
Si imi pui piedici in timp ce incerc sa merg
Pe drumul vietii, imi stai in cale
De fapt, eu nu pot sa plec, nu e vina dumitale

M-am atasat asa de tare ca nu mai pot
Si ma doare cand ma gandesc la cat de multe pierd plecand de langa un suflet mort
Sufletul tau intunecat, căruia nu ii pasa
Care ma face sa imi urasc viata si sa ma intreb de ce sa mor nu ma lasa.

Imi sorb incet paharul de-amar uitandu-ma linistita
La cum vechea eu este dureros de incet absorbita
De sentimentele false aruncate de tine imprejurul meu
Ca sa ma îndepărtezi de fericire fara sa iti fie greu

De ce trebuie sa stau langa tine si nu pot pleca
De ce nu te pot uita mai repede cum fac cu toata lumea
De ce? Atatea intrebari fara vreun rost
Puse din cauza sufletului meu care alege mereu prost

M-ai luat prizoniera in războiul iubirii noastre
Ca apoi sa ma arunci in ringul batailor dintre sufletele albastre
Iar tu, ca un spectator sinistru doar sa razi si sa privesti
De parca nu ar fi viata ta si nu tu esti destinat sa ti-o traiesti.

Cata lipsa de sentiment adunata intr-o singura fiinta
Si cata falsitate pusa laolalta parca cu atata stăruință.
De ce te prefaci ca tii la mine si ma iubesti,
Ca dupa sa iesi afara din viata mea si sa imi dai o palma cat razi si privesti.

Inca mai razi de mine? As vrea sa iti zic ca s-a terminat
Dar ma ucide ca tocmai asta nu pot sa o fac
Ma ucide ca nu pot sa te las in pace, sufletul se împotrivește
Iar gandurilor din capul meu deja nu le mai pasa cat sufletul tau ma raneste.

Nu mai am simtire, din nou datorita tie!
Ar trebui sa te platesc pentru ca nu mai simt... Insa o iau pe datorie
M-ai transformat in ceva ce nici eu nu mai stiu
Ce simte, ce face, cum de traieste si e inca viu.

Eu sunt cea care va urăște acum pe toti,
Si ceva din sufletul meu urla si zice ca va vrea pe toti morti
Râd sinistru în lumina stinsa a imaginatiei mele uitate
Si ard incet in suflet toate sperantele aruncate.

Ma minti si acum! Nu te mai suport!
Te vreau mort, uitat si aruncat undeva intr-un port.
Dar cel mai important, vreau sa te uit acum,
Nu-mi pasă că amintirile se fac odata cu asta fum si scrum.

Dispari din mintea mea, ia alt suflet ca sa il folosești
Si nu mai calca in picioare, nu ti-e de ajuns ca ma lovesti?
Lasa-mi fericirea imaginara in pace si nu ma distruge mai mult,
Caci in curand voi ceda si voi arunca din mine tot ce am eu mai cult.

Toate sperantele, toate aspiratiile si visele
Le voi arde laolalta cu ce se numeau amintirile
Si te voi uita... Si nu voi mai simti altceva,
Decat împlinirea si atingerea usoara a mortii care ma va secera.

Poezie scrisa dupa un pahar de nervi luat pe nepregatite. Iertati-mi greselile si lipsa diacriticelor, insa nu am starea necesara ca sa corectez acum, o voi face de indata ce am timp. Sper ca v-a placut, va astept cu un vot si o parere "albastra".