Inspiratia din noptile negre

Pot?

Mai pot oare sa zâmbesc iară?
Mai pot oare să văd din nou o imagine clară?
Mai pot oare să fur o clipă din grădina viselor?
Mai pot oare să simt aroma clipelor?
Ciob de oglindă din colțul odăii, răspunde-mi,
Minte-mă, și spune-mi,
Că-n viitor voi avea curajul să le fac din nou...
Și n-am să mă mai ascund în fundul unui hublou.
Și-mi dau seama că încă nu pot, doar mă mint singură.
Voi rămâne aici plină de ură,
Pe podeaua ruginită lângă cenușa vechilor amintiri,
Pe pat de petale, încercând să înec trăiri.
Și iară mă-ntreb, cine mă poate-opri?
Să fiu fericită din nou, să pot trăi...
Poate doar micul demon înotând în agonia sufletului,
Fără să lase să mi se-audă armonia cântecului...

Poezie noua, stil nou... Incerc sa abordez mai multe moduri de a scrie :) Aceasta poezie este scrisa cu gandul la tragedia din #Colectiv. Mi-au murit doua prietene, si in memoria lor, si a celorlalti frati si surori morti si raniti acolo, am scris aceasta "chestie". Sper ca v-a placut. Daca da, aratati-va aprecierea printr-un vot si un comentariu cu parerea voastra.
P.S. Capritol dedicat lui tommo-lou69. Multu!esc pentru toate cuvintele frumoase ^^