Inspiratia din noptile negre

Ploaie a urii

Plouă, iar plouă-n zadar
Picuri mici căzând în sufletu-mi amar
Iar conștiința îmi e îmbrăcată sumar
Sub ploaia ce mă chinuie barbar

Iar cântecul șoptit mi-e îndurerat
Și amintirea îmi e aruncată în colțul uitat
Toți rămânând doar cu o imagine a unui suflet disperat
Ce toate sentimentele și le-a spulberat

În acest moment va amintiți să judecați
Să blamați, și cu insulte să aruncați
Și toate lucrurile bune și sincere să le uitați
Fără să vă mai pese, nimic nu mai apreciați.

Începeți să duceți ura colectivă și mai departe
Și vă loviți sufletele în această bătălie care pe toți vă desparte
Împărțind răutate și moarte
A sentimentelor ură care pe categorii ne etichetează și ne împarte