Dragoste de vloggeri

Introducere | "E doar un site..."

- Lena! Vino la masa!

- Da, mama. Imediat. Stai sa se termine videoclipul asta si cobor.

Dupa inca vreo doua minute, am inchis laptopul si am sarit din pat. A fost o zi speciala, plina de intamplari amuzante. Cam asa e fiecare zi pentru mine, mereu iau parte la provocari exagerate, la glume geniale, la umor absolut...

... privindu-i pe vloggerii mei preferati pe Youtube. Sunt doar o fata obisnuita, care sta toata ziua pe net si se uita la videoclipuri pe YouTube. In lista de abonari am cateva zeci de nume, ce tot vorbesc, sute. Stiu deja fiecare videoclip pe de rost, le stiu replicile tuturor vloggerilor mei preferati, am o admiratie extrema pentru acesti oameni care depun atat efort doar ca sa ne faca pe noi sa radem sau sa ne simtim bine.

La cat de bine cunosc universul vlogging-ului, oricine ar putea crede ca si eu am un canal de succes pe YouTube. Dar nu e asa, nu am incarcat niciodata un videoclip pe vreun site, cu toate ca am in laptop un folder plin de filmari cu mine incercand sa ii imit pe idolii mei de pe YouTube. Pot spune ca ma descurcam destul de bine, dar desigur ca niciodata nu am avut curajul sa le arat altcuiva.

Numele meu - Lena Olivers - este cunoscut doar de familie, colegii de scoala si... cam atat. Aa, da, si de profesori. Dar in rest, nimeni nu imi stie numele.

Cand merg pe strada cu castile in urechi imi place sa imi imaginez cum ar fi daca as fi si eu o vloggerita de succes: lumea mi-ar face cu mana cand m-ar vedea, unii probabil ca mi-ar cere autografe sau sa fac poze cu ei... Bineinteles ca toate sunt fabulatii. Niciodata nu o sa fiu o vloggerita.

Sunt o eleva de top in scoala, nu am timp de asa ceva. Cunosc foarte bine cum se desfasoara viata unui vlogger, si daca m-as apuca de asta ori ar iesi un vlog oribil si plictisitor, pe care as posta extrem de rar, or as scadea foarte tare la scoala si parintii mei er fi dezamagiti de mine. Familia m-a convins mereu ca e mai important studiul. Vloggingul e doar un hobby.

- Hei, mama. Ce avem la cina?

- Spaghete cu carne, ceapa si sos de legume.

- Oiii, suna deliciodivin.

- Ce ai spus? m-a intrebat mama cu o privire confuza.

- A, nimic, e doar o vorba de-a unui vlogger.

- E clar, stai mult prea mult pe YouTube, mi-a zis tata asezandu-se la masa odata cu mine.

- Off, stati calmi, e doar un site...

Cu acele cuvinte ne-am asezat toti la masa, si desigur ca eu mancam pierduta prin imaginatie si scenarii fantastice care niciodata nu se vor intampla...