Dragoste de vloggeri

Capitolul 22 | "Nu e chiar o intrebare, mai mult o propunere..."

- Ce ti-a spus Reinolds? m-a intrebat Avery plina de curiozitate.

- Nimic important, nu am patit nimic, am scapat cu un avertisment de data asta.

- Dar Vince ce a patit? m-a intrebat ea in soapta.

- Detentie dupa scoala, am raspuns tot in soapta.

- Ciudat, tu ai scapat basma curata, chiar ca esti norocoasa, a spus Avery cu voce normala de data asta si razand usor.

Vince s-a uitat catre Avery cu o privire taioasa, iar eu i-am facut semn sa o lase mai moale cu subiectul asta. Am avut noroc ca doamna Terri a ajuns in clasa, iar noi ne-am ridicat din nou mecanic salutandu-o in cor.

- Buna dimineata, dragilor, a spus aceasta indreptandu-se grabita catre catedra. Ma scuzati de intarziere, dar o mama a unui copil din clasa la care sunt diriginta avea un chef enorm de cearta. Am rezolvat totusi, iar acum putem incepe ora in sfarsit.

Ora a decurs normal si plictisitor, ca orice ora de geografie de pana acum. Am luat mecanic notite in timp ce dadeam ocazional din cap astfel incat sa para ca eram atenta. Insa in realitate nu ma puteam concentra decat la durerea acuta din stomacul meu. Nu era o durere obisnuita ca si cum as fi mancat ceva stricat, ci un sentiment ciudat ca un cocktail de vina, panica, si in mod ciudat fluturasi. Nimic nu e mai groaznic decat un cocktail cu fluturasi. Am inceput sa privesc in gol si sa simt fluturasi ciudati care au preluat controlul peste vina si panica din stomacul meu. Insa sunetul pixului lui Avery cazand pe podea m-a trezit la realitate si am observat ca "golul" in care priveam era de fapt Roi.

- NU! am tipat eu brusc intorcandu-mi capul la 180 de grade.

- S-a intamplat ceva, Lena? m-a intrebat profesoara confuza.

- Imi dati voie sa merg putin pana la baie? Nu ma simt prea bine, am zis eu ridicandu-ma incet.

- Bine, dar vino repede, mai e mult de predat, mi-a raspuns doamna Terri.

M-am ridicat din banca si as fi putut jura ca ochii lui Roi au fost atintiti pe mine pana am iesit din clasa. Chiar daca ochii tutoror, de fapt, ma priveau, doar pe ai lui ii simteam. Asa ca am iesit din calsa cat de repede am putut si m-am indreptat spre baie.

Am ajuns in fata oglinzii si mi-am clatit fata rosie cu apa rece, incercand sa ma calmez. Roi m-a adus in pragul nebuniei. Faptul ca ma placea era foarte confuz pentru mine, nu stiam daca ce simteam eu pentru el era amicitie sau ceva mai puternic. In acele clipe eram atat de suparata pe Vince, intrucat nu ma puteam gandi decat cum sa ii platesc cu aceeasi moneda.

Si mi-a picat fisa. Ce m-ar putea razbuna mai mult decat putina gelozie din partea lui Vince? Daca de fapt astrele ma indrumau in a ma razbuna prin semne care conduceau toate la Roi? Mi-am dat seama ca daca o sa ii demonstrez ca viata mea nu se invarte in jurul lui si ca daca el nu ma poate consola, totusi altcineva poate, voi afla daca intr-adevar ii pasa de mine sau nu.

M-am intors increzatoare in clasa si i-am spus doamnei Terri ca ma simt mai bine. Toata ora m-am concentrat pe ceafa lui Roi, pentru ca doar atat puteam vedea din el, si incercam sa ma indragostesc cu forta. Nu a fost foarte greu, intrucat deja simteam ceva ciudat pentru el care semana cu placutul.

Ora a trecut surprinzator de repede iar eu am iesit din clasa vesela si luminoasa. Cum era de asteptat, Roi a venit la mine ingrijorat de starea mea de sanatate:

- Hei, Lena, ce ai patit in ora? Te simti bine acum?

- Da, ma simt super! Cred ca nu mi-a priit sendvisul de azi dimineata, dar acum sunt plina de viata! Vrei sa ne plimbam in curtea scolii? Vreau sa imi consum putin energia, i-am zis eu zambitoare, asigurandu-ma ca Vince m-a auzit.

- Da, sigur, stai sa imi las cartile in clasa! a spus Roi entuziasmat de propunerea mea.

 Ca sa rezum ziua de azi, eu si Roi am petrecut mult timp impreuna in pauze, am ras toata ziua si am reusit sa ii fac ziua de nastere una minunata. La sfarsitul orelor, prinsi cu totul in inghesuiala din statia de autobuz, Roi radea de cum mi se strica parul cand diverse persoane se frecau de mine incercand sa circule prin adunatura de oi din statie.

- Multumesc ca mi-ai facut ziua de nastere atat de buna, mi-a zis el tragandu-ma mai aproape ca sa ii faca loc unei batranele care vroia sa treaca.

- Ma bucur ca am reusit, meriti sa ai o zi buna, i-am zis zambind si privindu-l in ochi.

Deodata, i-am simtit mana coborand pe antebratul meu, atingandu-mi degetele cu palma si curpinzandu-le intr-un buchet simetric de degete care m-a surprins, insa in mod ciudat nu mi-am retras mana.

- A venit autobuzul meu, am rostit eu privind masina care a stationat in dreapta noastra.

- Ok, pa Lena, mi-a zis el zambind cu obisnuitele lui gropite si dandu-mi incet drumul la mana.

- La multi ani inca o data! am spus intr-un final in clipa in care mainile noastre s-au despartit de tot.

Fix cu o clipa inainte sa pun piciorul pe scara autobuzului, Roi m-a prins de cotul stang intorcandu-ma catre el si si-a lipit buzele calde si moi de ale mele pentru 3 secunde, apoi mi-a dat drumul si s-a indepartat zambind cu privirea in jos. Eu am urcat in autobuz cu un sentiment ciudat euforic in stomac, in timp ce cativa elevi din autobuz se uitau la mine cu privirea de "Lena si-a tras iubit!".

Vince nu vorbise cu mine toata ziua. Am luat-o ca pe o despartire. Teoretic, nu am facut nicio nedreptate lasandu-l pe Roi sa ma sarute. Vince nu a sarit de nicaieri incercand sa il opreasca, mi-am dat seama ca nu ii pasa. Si in mod suprinzator, nu regretam nimic. Eram bucuroasa ca am scapat de cineva caruia nu ii pasa de mine si pentru ca Roi m-a sarutat. Am ajuns acasa zambind si ascultand intr-una melodia "Perfect two" la casti, apoi mi-am scos cartile din geanta.

Caietul pe care Vince a facut schitele a cazut pe scaun, si eram gata sa il arunc undeva sub birou, insa a cazut deschis la mijloc, unde erau scrise cateva randuri in mod dezordonat care mi-au atras atentia.

Le-am citit cu mainile tremurand.

"Scriu asta ca sa iti atrag atentia!

Lena uita-te la caiet!

Lena nu te mai holba la teren.

Lena, tocmai ti-am propus un blog despre cartofi si ai spus "aha".

Lena, cum iti pot atrage atentia?

Lena, te iubesc. Mult. Si incerc sa par tipul ala naspa la caracter care frange inimi dar daca as frange-o pe a ta, mi-as frange-o mie insumi.

Lena, traiesti? Tocmai ti-am spus ca te iubesc. Esti prima fata care mi-a demonstrat ca exista oameni mai frumosi decat mine.

Lena, ma refer la tine. Tocmai ti-am spus ca esti frumoasa dar tu tot visezi cu ochii deschisi.

Lena, nu intelegi? Nu intelegi ca te iubesc si o recunosc dar tu tot esti distrasa?

Lena, o mai spun doar o data. Desi in capul meu o repet de un milion de ori.

Lena, te iubesc."

Lacrimile mi-au napadit ochii si caietul mi-a cazut din mana. Cum am putut face asa ceva? De ce nu m-am uitat pe caiet mai devreme? Cum am putut fi atat de superficiala?

Am auzit clinchetul de notificare al telefonului meu. L-am luat de pe pat in graba sperand ca e un mesaj de la Vince.

Am avut dreptate partial. Era un mesaj. Dar nu de la Vince.

Ci de la Roi.

"Hei, Lena, am vrut sa iti multumesc pentru ziua de azi. Ma bucur ca in sfarsit am reusit sa fac ceva ce mi-am dorit de multa vreme. Si, stiu ca e putin nesimtit din partea mea sa te intreb printr-un mesaj, dar acum formam un cuplu? :D si nu e chiar o intrebare, mai mult o propunere... deci?"