Dragoste de vloggeri

Capitolul 10 | "Nu realizezi... ca imi pasa de tine?"

Era seara. Mai exact ora 8 si jumatate. Imi scriam in liniste tema la franceza. In toata casa era intuneric, dar abia acum au inceput sa se aprinda felinarele. Eu stateam in dormitor, la birou, la lumina lampii, cu muzica trista pe fundal data la minim si scriind in caietul studentesc o compunere in franceza. Pe langa ea mai aveam de scris si 10 probleme la mate si un referat la romana. Tocmai ce am aflat ca unul din vloggerii mei favoriti a postat un nou gameplay. Cand aveam eu timp de toate astea?

Am continuat totusi sa scriu. Brusc, am auzit cheia rasucindu-se in broasca usii de la intrare. Parintii mei au venit acasa.

- Lena! Esti? a rasunat glasul mamei.

- Da, mama.

- Ce faci? Esti pe Youtube?

- Din nefericire sunt pe Youtube, am soptit pentru mine. Nu, mama, imi scriam la franceza, am strigat ca sa ma auda.

- Bine, scumpo. Fac penne cu sos de rosii la cina.

- Suna bine, mama, am zis eu atintindu-mi din nou ochii in caiet.

Scriam de zor. Si deja am ajuns pe la sfarsitul temelor. M-am uitat la ceas si am realizat ca era 9:43 p.m. De fiecare data cand mama ajunge tarziu acasa face cina pe la 9. Dar nu ma supar, atat timp cat e facuta de ea. Orice fel de paste ii ies divin.

- Lena, hai la masa! a strigat mama.

- Vin, am zis eu ridicandu-ma cu un cascat profund.

Mergeam agale spre bucatarie cand mi-am auzit telefonul vibrand. M-am intors in dormitor dupa el si l-am deschis. Era o notificare de la Facebook, Vince mi-a raspuns la mesaj. Da, i l-am trimis cam de mult, dar in fine, i-am citit raspunsul:

"Buna, trebuie sa vorbim, suna-ma cand poti"

Mi-a dat apoi si numarul lui, dar nu imi pasa in momentul acela. Am aruncat telefonul pe pat si m-am dus la bucatarie.

- Ce bine miroase, i-am zis eu mamei aşezându-mă pe scaun.

- Mă bucur, mi-a răspuns ea zâmbind.

- Şi cum a fost prima zi de şcoală propriu-zisă? m-a întrebat tata cu curiozitate în voce.

Vroiam sa evit partea cu cearta infernala, ora de geografie, sfarsitul orelor, intamplarea de la Walmart, fuga la studio, filmarea, fuga de la studio...

- Am dat test la mate! am zis incercand sa par cat mai calma.

- Si cum a fost? m-a intrebat mama.

- Destul de greu, dar cred ca iau nota mare.

Linistea s-a asternut in bucatarie, fiind rar intrerupta de sunetele furculitei atingand farfuriile sau paharelor luate si puse inapoi pe masa.

Dupa 10 minute am si terminat de mancat. Deobicei, cand oamenii sunt obositi, mananca mult mai lent, eu din contra, mananc mai repede ca sa ma duc mai repede in camera mea.

I-am multumit mamei pentru masa delicioasa si m-am dus in dormitor. Telefonul meu bazaia in continuare. Cand l-am deschis, am observat ca aveam ZECI de mesaje de la Facebook. Erau persoane pe care nu le cunoasteam, si curand mi-am dat seama ca erau subsriberi de pe YouTube. Unele din mesaje sunau cam asa:

"Deci am vazut videoul nou de la VeVines, cel live. Nu pot sa cred, joci teatru atat de bine! Pana sa apara VeVines in cadru sa explice ca totul a fost doar un scurt metraj dramatic chiar am crezut ca a fost totul pe bune! Deci... WOW! Esti o actrita geniala!"