Dragoste de vloggeri

Capitolul 19 | "Pe Roi il plac mai mult, totusi..."

Luni dimineata. Exista ceva mai greu de suportat pe lumea asta? Aparent doar sunetul alarmei de la telefon care imi amintea ca trebuie sa ma trezesc si sa ma ridic din cuibusorul meu al viselor, totul pentru a ma duce la scoala. Radiam de fericire, va dati seama.

Balul a fost un adevarat succes. Cea mai buna prietena a mea a castigat alaturi de iubitul meu la concursul de miss si mister, eu am reusit sa salvez o relatie si o prietenie, aparent cea mai nebuna persoana pe care o stiu a suferit o operatie pe creier... lumea din jurul meu s-a schimbat enorm de cand cu vloggingul si cu noii mei colegi. Doar la asta imi statea mintea in timp ce imi taram picioarele lenese încaltate in papuci cu iepurasi galbeni catre baie.

- Mamaaa, am strigat eu de pe tron. Crezi ca ma poti ajuta?

Desigur, am ramas fara hartie igienica. Eu stateam pe tron in continuare asteptan raspunsul mamei care nu isi facea inca prezenta.

- Mamaaaa, serios, o sa intarzii la scoala.

Nimic nici de data asta. Pe bune? Am si eu o data nevoie de ajutor cu o amarata de rola de hartie igienica si nu ma ajuta nimeni?!

- Off.. TATAAA, MACAR TU ESTI PE PAMANT?!

Niciun raspuns nici de data asta. Descumpanita, mi-am dat capul pe spate. Am observat apoi ca pe oglinda era lipit un biletel. M-am intins dupa el si am citit literele scrise de mana de catre mama:

"Scumpa mea Lena,

Eu si cu tatal tau am plecat mai devreme azi la serviciu pentru o comferinta importanta. Te-as fi anuntat direct, dar erai atat de cufundata in somnul tau incat imi era frica de faptul ca daca o sa insist prea mult o sa imi dai un picior in cap. Ai tot ce iti trebuie in casa, suna-ma cand te intorci de la scoala, ne intoarcem deseara la 6, succes azi, te iubesc!"

Da mama, mi-ai lasat tot ce imi trebuie in afara de hartie igienica. Si acum trebuie sa fac dansul pinguinului pana la dulap. Urasc. Diminetile. De. Luni.

Dar lucrurile rele nu se incheiara aici! Era sa si cad de vreo doua ori, apoi cand m-am spalat pe dinti, mi-am scapat periuta pe jos si a trebuit sa o curat extrem de bine. Nici nu am de gand sa mai mentionez ca in timp ce ma periam mi s-a rupt un dinte de la pieptene in mijlocul unui smoc si a trebuit sa il caut cu penseta, reusind sa imi rup o groaza de fire de par. Urasc. Diminetile. De. Luni.

Si de parca nu era destul, am pierdut autobuzul spre scoala! Acum trebuia sa astept in statie inca 15 minute pana sa vina o masina buna, si desigur ca o sa intarzii la prima ora care este cu diriginta si din nou o sa creez o impresie absolut impecabila.

- De ce toate mi se intampla numai mie? am soptit eu asezandu-ma pe o banca in statia relativ goala.

- Nimeni nu spune ca ti se pot intampla doar lucruri rele...

Vocea mi-a soptit in urechea stanga speriindu-ma si facandu-ma sa tresar. M-am uitat in spate si am vazut ca era Roi care a inceput sa rada de reactia mea.

- Pai buna si tie, Roi, am spus eu intepator.

- Hei, relaxeaza-te, am vrut sa mai destind atmosfera asta naspa, ce ai patit? m-a intrebat el alaturandu-mi-se pe banca.

- Nimic important, doar ca ziua asta a inceput prost.. nu am chef de nimic.

- Stiu exact la ce te referi... e stresul ala de "viata mea nu mai are sens, parca toate se intorc impotriva mea" a spus el facand o voce de fetita la ultima parte.

- Mersi ca ma faci sa rad, dar ai si dreptate. Nu stiu de ce... ma simt ciudat. Insa nu stiu daca tu esti cel in stare sa ma faci sa ma simt mai bine.