Dragoste de vloggeri

Capitolul 5 | "Hei, am o idee."

- Da... am soptit eu plina de rusine.

- Wow, wow, wow, a zis fata increzuta apropiindu-se de noi. VeVines, nu? Incantata, eu sunt Ammelie!

Dupa acele cuvinte, i-a luat mana si i-a strans-o tandru privindu-l pervers si enervant de frumos. El parea fermecat de frumusetea pitiponceasca a lui Ammelie, care era aparent numele ei, asa ca am profitat de ocazie sa fug din fata lui la careu. Am intrat in liceu alaturi de restul de colegi. Totusi ma simteam foarte prost, era clar ca Vince o placea pe Ammelie. Doar era mult mai frumoasa si mai stilata decat mine.

Am intrat in clasa, apoi am inceput sa ne asezam in banci. Toate erau duble, ceea ce imi permitea sa stau cu cineva. Desigur ca erau multi pretendenti la locul de langa mine, dar am ales-o pe Avery. Parea una dintre putinele persoane care nu vroia sa stea langa mine pentru celebritatea mea.

Sau ce a mai ramas din ea de cand Vince a aparut in peisaj.

Si desigur ca a intrat si el in clasa. Cu Ammelie. De brat. Oh, nu.

Cand i-am vazut pe cei doi atat de apropiati, am fugit la baie cu ochii in lacrimi. Nu stiu ce a fost acea izbucnire, dar chiar m-a durut.

- Multumesc ca m-ai ajutat sa merg sprijinandu-ma de tine, chiar ma doare glezna de la tocurile astea, a zis Ammelie abia dupa ce am fugit eu pe hol.

Cand s-a sunat de intrare, am realizat ca baia e la o distanta destul de mare de clasa mea. Si m-am mai si ratacit pe holul scolii. Nu stiam sa ma intorc, iar prima ora era fix cu diriginta. O sa fac o impresie foarte buna intarziind.

Peste vreo 5 minute, un gardian m-a ghidat inapoi la clasa. Speram in interiorul meu ca profesoara sa nu fi ajuns inca.

Dar m-am inselat. A ajuns deja si se uita la mine insistent.

- Ma scuzati de intarziere, dar m-am ratacit pe holul scolii, am indraznit eu sa spun.

- Cum te cheama? m-a intrebat femeia cu glas sever.

- Lena... Lena Olivers, am zis eu plina de rusine.

Am incercat sa ma uit la Vince, dar inima ma tinea sa nu o fac. Nu vroiam sa ma amagesc singura.

- Lena Olivers, deci...

Femeia de vreo 35 de ani s-a ridicat si a inceput sa faca pasi mari, lenti si apasati catre mine, facandu-i buclele negre sa salte pe umerii acoperiti de un sacou crem extrem de scump.

- Da, eu sunt...

Au urmat 5 secunde de liniste infernala.

- LeOlette! Haha! a inceput femeia sa rada facandu-mi inima sa salte in piept ca si cum ar dansa pe Tranquila.

- Cum?!

- Cum as putea sa ma supar pe tine? Sau pe oricare din elevii mei? E prima zi, scoala asta are niste holuri incalcite de zici ca sunt intestine, chiar si eu m-am ratacit azi in drum spre clasa, dar noroc ca am avut o intuitie buna. Stai calma LeOlette, treci la locul tau. Apropo, pot sa iti spun LeOlette? Suna atat de bine!

- Pai, multumesc, dar, as prefera sa imi ziceti Lena. Asta e numele meu, am zis eu zambind.

- Oh, cum vrei. Treci la locul tau, te rog. Asa, clasa, daca tot abia acum suntem toti, ce as putea zice decat cate ceva despre mine? Ma numesc Gillian Hendrick si am 37 de ani. Predau franceza de 13 ani si sincer mereu am avut o atractie neinteleasa pentru limbajul dragostei, cum este numita de multi. Insa mereu am avut pasiuni pentru orice lucruri care produc acel sentiment de implinire, gen arte, sporturi, talente naturale... Si am ajuns exact unde am vrut. As dori sa va aud pe fiecare in parte vorbind, povestind, descriind orice il reprezinta sau il defineste. Fiti sinceri, deschisi si mandri cu cine sunteti, caci daca voi nu aveti incredere in fortele proprii, nimeni nu va avea. Spuneti absolut orice: mancarea favorita, nu stiu... Cantecul preferat, sau stiu eu... marca preferata de imbracaminte, hobby-uri, materii favorite, preferinte in orice subiect, habar n-am. Orice vreti voi. Avem o ora la dispozitie. Incepem in ordinea bancilor ca sa nu facem discriminari.