Dragoste de vloggeri

Capitolul 11 | "Dar nu e nimic rau, e doar de distractie!"

Aş fi vrut sa îi spun exact ceea ce simt şi eu, însă a apăsat pe clanta uşii de la clasă şi a făcut un pas înainte.

- Am adus-o, e bine, i-a zis el profesoarei ce stătea demnă la catedră.

Am făcut un pas sfios dincolo de prag, privind în jur şi observând ca toţi colegii mă priveau foarte miraţi. Păi cred şi eu, doar am primit o creangă peste tâmplă, corect?

- Cum va simtiti domnisoara... Olivers? m-a intrebat profesoara intr-un mod foarte calduros.

- Bine, ma doare putin, dar in rest nu am absolut nimic, i-am spus eu cat mai sigura pe mine.

- In regula. Intrucat sunteti ultimii care ati ajuns la ora, imi pare rau, dar va trebui sa stati in ultimele locuri ramase. Adica, acolo, ne-a spua ea aratandu-ne doua banci alaturate din capatul celalalt al casei.

Eu si Vince ne-am asezat in banci. Ma simteam atat de ciudat, pentru ca cu cateva secunde in urma mi-a spus ca ma place, iar acum era foarte agitat. Mi se parea dragut si imi venea sa rad, insa mi-am dat seama ce greu e, asa ca am tacut si am incercat sa nu transmit nimic.

- Deci, copii, unde ramasesem? Aa, da, aveti tot restul orei sa traduceti textul din manual de la pagina 12 in germana. Daca aveti nevoie de ajutor, intrebati. Spor la lucru!

Profesoara de germana era chiar foarte de treaba. Ba mai mult, ne lasa sa si vorbim intre noi. Asa ca am profitat de ocazie sa intru in discutie cu Vince:

- Deci, mai facem colaborarea aia? Stii tu... cu vloggul?

- Nu stiu, a raspuns el evitandu-mi privirea.

- Hai ca am o idee geniala. Uite, da-mi o foaie.

Vince mi-a intins o foaie alba iar eu am luat-o cu incredere.

- Deci, sa iti arat. Asta sunt eu, iar asta esti tu, iar asta e o camera de filmat, am zis eu desenand prosteste doua corpuri cu capuri gigantice si un patrat cu un cerc pe el.

- Da, inteleg, a zis el privind foaia.

- Iar aici eu zic "Buna, eu sunt LeOlette".

- Da, este chiar foarte clar, a zis el fara sa inteleaga ce vroiam sa fac eu de fapt.

- Bun. Iar apoi eu zic...

Nu am mai spus nimic si am scris pe foaie cu litere mari si voluminoase "Si eu te plac pe tine".

In clipa urmatoare i-am intins usor foaia pe banca lui Vince, care in secunda respectiva s-a aplecat dupa un pix. Iar eu am stranutat brusc, ceea ce a facut ca foaia sa zboare gratios ca un porumbel ranit pe banca urmatoare. Eram atat de speriata, caci prima oara nici nu am observat pe banca cui a aterizat.

Pe banca lui Roi.

As fi vrut sa ii spun ca foaia nu era pentru el, insa nu am mai apucat. Eram disperata, imi palpa rana de pe tampla, iar coloana mea vertebrala imi trimitea fiori reci ca gheata, in timp ce picioarele imi amorteau intr-o caldura insuportabila.

Am apucat manualul de germană şi caietul şi am inceput sa citesc şi sa traduc textul. Nu m-am mai uitat în jurul meu deloc, nu vroiam sa văd şi sa aud pe nimeni. Până la sfârşitul orei am reuşit sa traduc deja de trei ori textul. L-am tradus până şi în franceză.